Nu te cunosc. Nu ma cunosti. Ne stim numele si centimetrii pielii. Ne intalnim accidental in unele nopti si incercam sa ne apropiem. Sufleteste, pentru ca celalalt tip de apropiere s-a intamplat deja si continua sa aiba loc. Uneori. Atat. Nu prea des, insa nici prea rar. Se spune ca barbatii incep sa investeasca sentimente de-abia dupa cea de-a doua dominare. Cat adevar zace in aceasta poveste, nu am nici cea mai vaga idee. Insa constientizez ca te-am cuprins cu bratele si te-am rugat sa nu-mi dai niciodata drumul. Ca si cum ai fi fost ultima corabie care m-ar fi putut aduce la mal. Cand am realizat ce am facut, m-am speriat. De parca, as fi comis pacatul capital. In lumea mea, asta am facut. Si nu regret, doar ca....
No comments:
Post a Comment