Ca si cum mi s-ar risipi cu fiecare secunda, sangele din vene. Viata
secandu-mi-se tacut in fata ta, iar tu,
inert fiind, m-ai privi fara sa schitezi niciun gest. Nu cred ca voi mai simti
pentru ca mi-ai luat aproape tot. Inca mai respir totusi si este sinonim cu a
trai.
Desi sangele alerga pe cai necunoscute, zambesc si te opresc din a ma
tempera. Nu ca ai fi in stare de o asemenea actiune. Daramite sa ai vreo
reactie la tabloul pe care incerc sa-l zugravesc din cuvinte. Vezi tu,
respir din ce mai seren si nu vei reusi sa ma strivesti. Ai uitat sa mai
privesti lumina din intunericul tau si inca n-ai aflat ca eram salvarea ta. Si
respir si respir si respir…
No comments:
Post a Comment