Marturisire...

Se intampla lucruri. Lucruri frumoase in viata mea. Mai ales oameni. Apar de nicaieri. Imi amintesc ca nu totul se rezuma la un acord de chitara pe care te trezesti in linistea diminetii. Scara spre cer implica mai multe. Lacrimi. Surasuri. Nopti in care crezi c-ai atins absolutul doar devenind un intreg, cand in realitate totul este compus din suflete care rezoneaza la un pahar de vin. O amestecatura de povesti stiute de persoane straine. Care se cunosc de secole spiritual. E un sentiment straniu de apropiere. De ocrotire si blandete pe care nu l-am mai avut de prea multa vreme. Si zambesc cu adevarat. Asa cum n-am mai facut-o din noiembrie. Cand m-am simtit vie. Desi eram moarta de ani. Si ma tot intreb... de ce o chitara... ma face sa respir... fie ea bas sau solo. Traiesc. E suficient. Te simt dincolo de cuvinte si sunete....