Perfect compus

Am trait momente in care am crezut c-am recunoscut senzatia imperfecta pe care mi-o poate crea o imbratisare. Impreunarea unor maini in jurul umerilor mei. Respiratia calma de dupa cand omul cu care ai devenit un intreg, se lupta pentru a deschide a doua zi iarasi ochii. Fiecare parte a corpului care se aliniaza si se aseaza tacut langa genunchi. Tors. Brate. Spate. Coloanele vertebrale se unesc. Se completeaza. Se intregesc. Se....

Am iubit in clipe de tacere in care m-am sufocat voit de intensitatea cu care am simtit piederea, lupta, frenezia, vinul care curgea in locul sangelui spre inima. Am rastignit maini doar privindu-le. Am rupt haine, atingandu-le. Am eliberat lacrimi simtind.

Aceste impresii de beatitudine s-au intamplat pe rand in trei ani de Bucuresti. Le fatras ou j'ai commence une nouvelle vie. Une vie que j'ai vraiment aime. 

"Am invatat ca oamenii care refuza afectiunea, se vor intoarce dupa ea. Vor regreta pentru ca n-au stiu sa aprecieze o mana calda. Si nu vorbesc despre roata care este mereu rotunda. Insist asupra faptului ca.... intr-o dimineata se vor trezi si vor constientiza ca.... acel loc safe a disparut si ca.... bruneta cu ochii albastrii si piele de nimfa alba... s-a pierdut undeva... intr-un loc in care iadul alb.... a apus." 

Am ajuns acasa la inceput de aprilie cand magnoliile respira. Ma intorc acasa cand .... noiembrie e doar o himera.