Era spre finele lui noiembrie cand ai aprins in mine... nu stiu exact ce, insa.... se transforma... in sentiment. De un acasa atat de distant... cu miros de mare si nopti impartite la si in doi.... sa nu ne doara timpul pe care l-am simtit impreuna. Si sa nu uiti sa-mi scrii cateva randuri cand te vei simti singur. Eu asa voi face. Desi intre noi nu poate fi vorba despre o poveste sau despre iubire daca doare. Nu e nici pe departe despre astfel de senzatii. 

Doar despre sfarsitul de noiembrie pe care nu l-am inteles. Sau nu am vrut. Nu stiu cand mi-am dorit ultima data sa inteleg ce se intampla. Cu noi. Cu tine. Sau cu mine. 

Sa nu iubim putin, ci doar.... sa lasam veninul din an sa se prefaca in vin. In licoare dulce-amaruie de piele si vis....