Viata se intampla ca o tigara pe care o aprinzi, Dimineata sau seara, peu importe. Se petrece in cateva clipe pe care noi ni le traducem ca pe niste ani. Cunoastem sufletele. Rezonam. Impartim bucati de piele. Momente indescriptibile, Toate fara sa le constientizam insemnatatea. Pentru ca suntem construiti de asa natura incat sa pretuim oamenii si clipele de-abia dupa ce se consuma. Le traim, Ne hranim cu sentimente pe care ni le povestim in iubire, De ei, De acele inimi care vorbesc aceeasi limba ca noi. Si-s atat de multe cuvintele pe care ni le spunem. Ni le adresam prin ceilalti. Le traim. Le ... 

Viata devine un fum. Un lung sir de evenimente pe care nu ajungem sa le pretuim decat atunci cand trec. Pentru ca suntem construiti de asa natura incat sa nu intelegem semnificatia unor lucruri decat atunci cand... nu mai sunt. Valabil si pentru oameni. Ii iubim mai mult cand nu mai EXISTA....sa iubim si sa-i iubim cat mai SUNT!