Bataile de secunde schimba atat de putine. Timpul se opreste si ramane suspendat de genele mele apasate de prea mult trecut. Note pierdute pe un portativ fara inceput si sfarsit. O voce stinsa spunand cuvintele nerostite de mine. O melodie muta, lasandu-ma fara clipiri, intoarce cutitul si mai adanc in rani necicatrizate. Povestea ta repetandu-se in fiecare privire pe care o intalnesc. Oare tu iti mai amintesti? Ma tem uneori de secventele pe care nici in imaginatie nu le pot limita. Imi place sa cred ca nu ai existat si ca nu ai reprezentat decat o plasmuire a nelumescului meu. Un chip lipsit de expresie si ganduri. Orfan de zambete si cuvinte. Cu brate de lut imbratisand clipe de eter. Smulgandu-mi gleznele in dansul pasilor stangaci, nu ai stiut sa incetezi. Bataile de secunde isi pierd urmele in timpul agatat de ochii mei grei.... orfani de tine.

Delir

Te priveam ca si cum ar fi fost ultima data in care iti mai puteam invada universul. Nu stiam ca realmente urma sa fie cea din urma noapte pe care o petreceam aproape de tine. Pierzandu-ma in pernele albe, in sunetul pianului ale carui sunete adoram sa le urmaresc atent. Stii cum e sa privesti tacerea celuilalt? Sau cum sa pui punct dupa tine insuti? Cuvintele tale imi rasunau in minte de parca ar fi acaparat-o pentru totdeauna. Nu constientizasem ca realitatile noastre nu se vor mai intersecta, nici macar in uitare. E straniu de linistitor sentimentul ca tu nu ai existat in lumea mea su viceversa. Ranile care imi sangerau din degete vorbeau despre tine... tu care nu ai stiut sa ma ucizi desi te-am rugat... Astazi.... ia-mi mana stanga, mana dreapta si rastigneste-le in intunericul tau....

• Foto : Amdraci