Bataile de secunde schimba atat de putine. Timpul se opreste si ramane suspendat de genele mele apasate de prea mult trecut. Note pierdute pe un portativ fara inceput si sfarsit. O voce stinsa spunand cuvintele nerostite de mine. O melodie muta, lasandu-ma fara clipiri, intoarce cutitul si mai adanc in rani necicatrizate. Povestea ta repetandu-se in fiecare privire pe care o intalnesc. Oare tu iti mai amintesti? Ma tem uneori de secventele pe care nici in imaginatie nu le pot limita. Imi place sa cred ca nu ai existat si ca nu ai reprezentat decat o plasmuire a nelumescului meu. Un chip lipsit de expresie si ganduri. Orfan de zambete si cuvinte. Cu brate de lut imbratisand clipe de eter. Smulgandu-mi gleznele in dansul pasilor stangaci, nu ai stiut sa incetezi. Bataile de secunde isi pierd urmele in timpul agatat de ochii mei grei.... orfani de tine.

S-au pierdut multe ore in urma ta. Ca si cum timpul meu ti-ar fi apartinut. Nu cunosteam intelesul acelor clipe. Chiar si astazi imi scapa sensul lor. Nu ar fi nimic iesit din comun. Imi placea sa cred ca nu mai am nimic, daca nu te am pe tine. De parca as putea poseda vreun om. Sau m-ai putea poseda. Nimic din ceea ce credem ca simtim, nu este adevarat. Pentru ca suntem atat de slabi si ingenunchem cand ar trebui sa fim puternici. Cine mai e astazi vinovat? Cine isi mai traseaza noptile in urma lucrurilor/oamenilor pe care i-a avut la un moment dat. Suntem atat de lasi, atat de tematori. Sa nu ne facem rau? Ne plimbam buimaci pentru a ne regasi sufletele pereche pe care le-am lasat sa dispara din drumul nostru. Ne-am inteles gresit si nu mai e cale de intoarcere....

„Din ce motive toate lucrurile bune se sfârşesc?” e întrebarea care mă urmăreşte din ce în ce mai des şi nu ştiu dacă i-am găsit până în acest moment un răspuns cât de cât plauzibil. Mi-ai replica că lucrurile bune trebuie să se termine rapid pentru că altfel ne-am obişnui cu ele şi ne-am plictisi. Dintotdeauna am avut impresia că greşelile pe care le-am făcut s-au răsfrânt asupra mea înzecit. Cert e că acum nu mai cred asta : e necesar zbuciumul interior, lupta continuă, motivaţia acelor trăiri benefice ce ne lovesc în faţă când ne aşteptăm mai puţin. Secretul constă în a şti să profiţi de fiecare minut, să te bucuri de ceea ce primeşti, fie că e bun sau rău. Partea plină a paharului e mai evidentă decât cea goală. Nu mai să nu spargi paharul în goana ta după reuşită. Pentru că atunci e grav şi nu ştii cum să strângi mai repede cioburile fără să te tai.

Alandala

În nicio clipă, nu am crezut că te vei transforma în eter. Poate pentru simplul motiv că nu ai ştiut să îmi oferi decât o senzaţie de ireal şi nu una de materialitate. Iar dacă astăzi m-ai întreba de ce am ales să mă pierd în blandeţea ochilor tăi, nu aş cunoaşte răspunsul pe care impulsivitatea mea În nicio clipă, nu am crezut că te vei transforma în eter. Poate pentru simplul motiv că nu ai ştiut să îmi oferi decât o senzaţie de ireal şi nu una de materialitate. Iar dacă astăzi m-ai întreba de ce am ales să mă pierd în blăndeţea ochilor tăi, nu aş cunoaşte răspunsul pe care impulsivitatea mea ar putea să ţi-l dea. Fără îndoială, tu ai tace şi m-ai lăsa pe mine să descriu ultimele secvenţe ale acelui film prost regizat de la bun început. Însă nu ai de ce să te îngrijorezi, sunt mult mai puternică decât ai fi crezut vreodată şi nu am de ce să mă supar pe tine. Nici măcar pe mine. Poate doar pe simpla stare de fapt pe care mi-ai creat-o fără să conştientizezi. Şi timpul trece cu fiecare respiratie pe care o eliberez spre neant. E futila ideea pe care mi-am creat-o.... si tu nici macar... Prea putin conteaza acum...

jeu d'enfants

• Ce ne sont que des simples paroles
• tâchant de toucher ton coeur...
• Ce ne sont que des caresses voulant te dominer
• sans sourire, sans respirer, sans croire...
• "jamais" decrit si bien mon état d'âme....
• car je ne pense pas à ce qu'a été, ce qu'est, ce que sera, mais à quoi ne serait jamais entre nous....
• Elle parle de "nous".... qui sommes nous?
• Je tente de trouver la réponse , mais tout ce que je rencontre n'est rien qu'un jeu...
• Un jeu d'enfants....

Delir

Te priveam ca si cum ar fi fost ultima data in care iti mai puteam invada universul. Nu stiam ca realmente urma sa fie cea din urma noapte pe care o petreceam aproape de tine. Pierzandu-ma in pernele albe, in sunetul pianului ale carui sunete adoram sa le urmaresc atent. Stii cum e sa privesti tacerea celuilalt? Sau cum sa pui punct dupa tine insuti? Cuvintele tale imi rasunau in minte de parca ar fi acaparat-o pentru totdeauna. Nu constientizasem ca realitatile noastre nu se vor mai intersecta, nici macar in uitare. E straniu de linistitor sentimentul ca tu nu ai existat in lumea mea su viceversa. Ranile care imi sangerau din degete vorbeau despre tine... tu care nu ai stiut sa ma ucizi desi te-am rugat... Astazi.... ia-mi mana stanga, mana dreapta si rastigneste-le in intunericul tau....

• Foto : Amdraci

Epilog

Ultimul gând.

Incerc să-mi amintesc câteva din atingerile pe care le-ai uitat pe umerii mei în acea noapte, dar nu reuşesc să simt decât gheaţa lacrimilor.

In braţele tale, mi-am regăsit liniştea şi pentru câteva clipe nu a mai fost pustiu, nici întuneric, doar lumină. O lumină calda şi orbitoare în care m-am pierdut pas cu pas, respiraţie cu respiraţie, sărut cu sărut.

Fărâma din tine.

M-am incăpătânat sa nu-i dau drumul, sa o tin strans crezand ca astfel te voi pastra in apropierea mea pentru totdeauna.

Sperand ca nu-mi vei pustii orizontul si ca voi privi rasarituri si apusuri tinandu-te de mana.

Am indraznit sa am incredere in tine si... farama s-a risipit brutal si brusc de prapastia nesfarsita dintre noi.

Am cazut si mi-e teama si frig....

Au diable nos adieux

• One day somebody asked me this :
• "How can you explain your fears?"
• And I told him :
• "I can not let it fall apart because there's no other way....!"

Ma incearca sentimente pe care le credeam moarte si ingropate. De fiecare data cand imi cade in mana o carte, un cuvant pe care nu l-am mai auzit de ceva timp, o imagine care nu imi trezea absolut nimic, astazi ma rascoleste la maxim sau unele sunete pe care nu le-am uitat nici acum. Tu m-ai invatat ce inseamna notiunea de "noi", numai ca ai uitat sa imi divulgi si secretul persitentei lui. Nu plang, insa ma misca melodia ta muta....

Into forgiveness or forgotness?

E unul dintre acele momente in care privesc in gol si imi amintesc de tine. Te vei intreba daca vorbesc despre tine intre aceste randuri sau prin ele. Cert este ca nici eu nu mai stiu daca tu esti cel sau… cea care imi trezea linistea in simtiri. Nu mai vreau sa ma doara si nici sa sangerez in cascade pe dinauntru. Sa-mi curga din degete sentimente care inca nu au nume in universul nostru si nici al lor. Sa nu mai simt ca se sting luminile, una cate una, cand incerc sa redesenez liniile chipului tau. Cel pe care l-am sculptat din necunoscut, fum si uitare. Ti-am marturisit pana acum ca devin, cu fiecare ora pe care o eliberez in mine, mai mica si mai straina de mine insami? Nu am reusit nici in prezent sa incetez sa ma recunosc prin tine sau prin ea… Nu imi aduc aminte clar cine sunteti voi doi, insa stiu ca imi e dor din ce in ce mai mult de blandetea ta si de caldura din privirea ei……

• Totul amortise in jurul ei cand desenase iarasi fluturii timpului
• Ploaie… frig si putin mai multe momente sterse de indiferenta amandurora…..

Somewhere....

• Daca m-as pierde in umbra ta,
• ti-as redesena cu fum de tigara neaprinsa
• liniile fetei, buzele, degetele, ochii de noapte
• zambetul ce-mi risipea cuvintele,
• iar linistea ma abandona in bratele tale atat de ireale...
• Te-as zidi din mine insami si m-as rataci la nesfarsit in vama sufletului tau...

Citind ganduri astazi, mi-am amintit de o melodie care imi definea total interiorul. Am ramas si voi ramane o idealista. Nu stiu cum sa iti mai strig prezenta in desertul in care imi risipesc timpul. Oare tu....oare tu iti mai aduci aminte de mana care te-a speriat intr-o noapte tacuta de iarna? Sau de privirea mea in intunericul din noi insine? Oare notiunea de "noi" a existat doar in imaginatia mea sau chiar am reusit sa ne materializam temerile, obsesiile, fantomele.... ? As vrea sa te mai privesc inca o data si cred ca as putea sa merg mai departe de asfintit.....

Hush

• "Îmi ştergeai de pe frunte
• paşii primaverii din tine
• când nu mai recunoşteam culoarea luminii tale,.
• dar eram începutul şi sfârşitul fiecărei flori de liliac
• pe care vântul o scăpa violent
• în drumul spre noapte."
• Dar suntem în mai, draga mea!
• nu ştiai că ne pierdem unul în celalalt
• când soarele ne invadează clipele?
• Pasul tău, noi..
• E primvara, draga mea!
• şi
• povestea ei e uitarea...