As vrea sa inteleg de unde vii si mai ales spre ce te indrepti. De cine ai nevoie si de ce. Stiu.... de linistea pe care eu nu ti-o pot oferi, desi vreau sa opresc furtuna care ma pustieste pe minut ce se sfarseste timpul nostru. Nu te inlantuiesc, in nicio clipa nu am vrut sa fac asta. Sa nu te astepti sa fiu ceea ce ai avut pentru ca mi-ai cere imposibilul. Te las sa ma conduci. Sunt doar a ta, dar invata sa ma pastrezi. Nu e deloc greu, dar nici usor. Nu-ti vorbesc. Poate tacerea mea va striga mai multe decat o mie de cuvinte. Ramai.... nu stiu cat, dar ramai. Lasa-ma sa te cunosc. Sa te recunosc si.... sa te regasesc. Lasa-ma sa-ti arat lumina pe care ai pierdut-o. Ai incredere in mine... dupa atat de multa vreme.... lasa-ma....
Nu stiu ce as putea sa-ti spun: "pe curand" sau "adio". As vrea sa-ti iubesc mainile pe care le-am atins de prea putine ori... sau au fost mai multe, dar nu suficiente. Cuvintele nu sunt multe.... liniste, neliniste..... all is over because your sadness is mine.... not now, not ever.... closer to darkness then I never was. You're asking me why I 'm writing about you. Is the only way I found....
Apprends a garder au fond de ton coeur les images qui te font du bien... j'en ai appris pour toujours....
Sunt o fricoasa si jumatate. Ma tem de masini, de intuneric, de apa, de foc, de oameni. Insa cel mai teama imi este de liniste, de linstea pe care nu o pot oferi, de calmul care nu m-a caracterizat niciodata. De tacerea al carei limbaj nu l-am invatat nici pana acum. Ii indepartez pe cei la care tin cel mai mult prin energia mea supraomeneasca, prin capacitatea mea de a nu obosi nici in atunci cand nu dorm decat putin. Voi de ce va temeti? Dau mai departe stafeta : Blondei care gandeste, Alinei, Copilului atomic, lui Liviu si lui Tudor.
Cel mai mult urasc uitarea. Nu stiu daca exista un sentiment mai urat decat acesta.
La fiecare sfârşit de an, uit aceiaşi oameni. Risipesc aceleaşi clipe. Şterg chipuri asemănătoare, liniile feţelor. Învăţ să zâmbesc. Să opresc paşii către ei. Să ascult tăcerea sentimentelor. Să privesc interiorul altor persoane care nu se diferenţiază prin nimic de celelalte. La fiecare sfârşit de an, îmi promit să eliberez fantomele. Să pustiesc poveştile. Să nu mai cred în lucrurile simple. Să nu mai complic situaţiile. Să las evenimentele să-şi urmeze cursul firesc. Să nu mă mai distanţez, cu fiecare minut, de cei pe care ar trebui să-i las să-mi fie aproape.
La fiecare sfârşit de an, nu mai plâng...
La fiecare început de an... rămân aceeaşi şi totuşi diferită....
Cu toate acestea, am atât de mulţi oameni de risipit. La fel de multe clipe pe care ar trebui să le uit. Numeroase lucruri care îmi amintesc de ei. Şi totuşi, what is the point in this? Doar de mine depinde să-i las în urmă. Sau nu. Însă mă întristează să-i văd pe unii distrugându-se. What the hell dacă nu vor să fie ajutaţi/compătimiţi, let them go! E atât de uşor... dar prefer calea cea mai grea şi mai complicată. Doar sunt o luptătoare. Sau îmi place să cred asta. Poate duc un război împotriva mea şi nu-mi dau seama. Cuvinte.... e tot ce mai am.. sau poate am mai multe şi nu-mi dau seama. Trebuie doar să le direcţionez spre ceva sau... cineva. Nu cineva, nu cred că va mai fi... prea curând. Deşi a trecut ceva timp... sau mi se pare. Care sunt lucrurile pe care le vedem şi care sunt cele care doar ni se par adevărate?
A cup of red wine and.... at last I realized.... so many things kept inside even if I said I won't feel. Nothingness...
Red...just red and black all around your skin. Because I don't know how I can I start to speak when silence is my enemy. I just wanna know what's happen to me. You once told me lights are to low for you, for me.... I just wanna know....
In the night... a touch... a embrasse.... nothingness... a last cigare, a last cup of red wine... You let me fall or I let myself fall?
Sometimes... I see the truth... never your face....
I JUST WANNA KNOW WHAT'S HAPPEN TO ME......
O liniste pe care o simti lasandu-i liberi pe cei care ii iubesti cel mai mult in prezent. Un singur cuvant pe care il rostesti atunci cand nu mai ai nimic de oferit. Poate doar... libertate si zambete. Simplu. Firesc..... Ca si cum nu ar mai fi nimic de spus. Numai Adio....
Nebunie. Fericire. Euforie. O melodie cantata cu tine. Alta simtita cu un alt tu. Zambete mai mult decat adevarate. Imbratisari mai mult sau mai putin sincere. Cuvinte la fel de straniu spuse. Nevoia constanta de a-mi striga sentimentele. De a le arata. Nu stiu cui anume. Nu stiu de ce. Cum?In ce fel? Cu ce scop?Dintotdeuna scopul si intentia nu au coincis. Poate s-au incrucisat la un moment dat, dar nu suficient de mult. Pustiu care minut cu minut devine plin. Prin voi. Prin tine. Dar nu prin mine.
Numaratoarea inversa se apropie de sfarsit, dar cum se spune sfarsitul este echivalentul inceputului. Startul firesc sau celalalt, nici eu nu mai stiu. Am trait prea multe noi zile, suficiente imbratisari, dar parca in nicio clipa cele pe care mi le doream, dupa care tanjeam noapte de noapte. E ca si cum as trai viata altcuiva, as repeta scenele la nesfarsit, as iubi aceiasi oameni, dar cu chipuri diferite. Nu! nu vorbesc despre prieteni, ca ei s-au aflat langa mine orice ar fi. Incerc sa leg doua litere cat se poate de simple, dar a dracului de indepartate una de cealalta. "E"&"L". Niciodata unul constant. Niciodata unul care sa ma sarute in ziua asta blestemata... sau nu. Mai sunt 12 minute in care ma pot plange, dupa expira timpul, desi vreme avem pentru toate, mai putin pentru lucrurile importante. Am fugit... de mine, de ei, de rasarit, de apus, de.... stiu ca azi va fi frumos, lumina, imbratisari, cadouri si cuvinte frumoase, dar sarutul si imbratisarea, la naiba, nu vor fi, nu alte tale, Sebi! Noua minute.... e ca la loto : sa tragem lozul castigator care imi va aduce un barbat gonflabil... doar unul.... daca sunt mai multi s-ar putea sa nu am spatiu pentru ei. Opt minute.... Sa rad sau sa plang? Mai bine ranjesc si ma uit in oglinda. Sapte minute.... ce vezi, Fulga? TE VEZI? TE RECUNOSTI? TU ESTI? Sase minute.... Nu, nu te recunosti deloc! Cauta-te! In mare... in acel vis in care tu.... tu erai fata lunii si erai blonda (nu-mi sta deloc bine blonda, desi anul trecut pe vremea asta eram blonda!) Cinci minute.... repede mai trece si eu nu stiu daca raman in acest timp... atat de strain si gol.... (timp gol-puscaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa kinky!) Patru minute..... sa rad sau sa plang? Raspunde-mi! Raspunde-ti la intrebare! ah..... parca literele se termina acum..... Trei minute.... tastele nu mai ma asculta... de parca m-ar fi ascultat vreodata.... Doua minute.. secundele nu mi-au fost niciodata prietene, nici eu lor.... Un minut .... La multi ani, Fulga, Cobra, Ice, Pustoaica, Ghiaur.... Raluca! Numaratoarea inversa s-a sfarsit! Am implinit 4 ani... atat fac 2+2...
A inceput numaratoarea inversa. Ore in care mi se vor derula imagini pe care le credeam uitate, moarte si ingropate. Chipuri la a caror vedere simt durere, cuvinte care m-au ranit, in loc sa-mi creeze o stare de confort. Exista oameni care-mi arata ca tin la mine printr-un singur gest si carora le voi multumi continuu. Nu stiu ce-mi doresc exact pentru maine: zambet, imbratisari, cadouri frumoase sau.... to be continued
