Iarasi ganduri....

Nimeni nu a spus ca este simplu sa-ti fie dor, insa nu aveai de unde sa stii cat de mult te va durea sa-ti smulgi din suflet amintirea cuiva. Sa stergi cu buretele imaginea unui om care ti-a fost mai mult decat umbra. Care si-a spus povestea si ti-a creat si tie una asemanatoare cand nu mai cunosteai intelesul unor cuvinte, a unor intamplari si mai ales a unor secvente care inevitabil te-au redefinit ca individ. Nicio persoana nu a avut interesul sa-ti schimbe perceptia asupra lucrurilor care inca nu se petrecusera in realitatea ta.Si te intrebi retoric : "Cat mai este pana voi invata sa spun ca nu imi mai este dor de tine?"
Nimeni nu a afirmat ca este imposibil sa zdrobesti cu fiecare pas pe care il faci, senzatii, trairi mai mult sau mai putin descriptibile in litere, emotii pe care le-ai simtit pentru prima data.

Despre noi

Lumina dimineţii e mai puţin plăcută

Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.

Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi

Am fi mai puţin departe unul de celălalt

Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.

Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic

De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.

Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,

Nu am fi sângerat atât de tare

Încât să rănim şi cerul.

Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când

Ai refuzat să-mi mai privesti lumina din privire.

Poate dacă ne-am urî mai puţin

Soarele nu ar mai sângera, iar nori şi-ar spune "adio".

Sunetele chitării nu mai cânta la fel

De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.

Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,

Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru

Fragil de ireal.

Liniile din mâinile noastre s-au şters

De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.

Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,

În bătaia clipei de acum ti-aş fi desenat pentru a mia oară,

Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...

Marea nu mai este la fel de amară

De când ziua nu mai începe în doi,

Ci fiecare în singurătatea lui...

Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor

Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....

Adu-mi aminte....

ಪಾಟ್ ಫಿ ಸಿನೆ ವ್ರೆಇ ತು ಸು ನು

Sunt eu insami si totusi atat de diferita in fiecare clipa. As putea fi fetita inocenta care, noapte de noapte, numara stelele in speranta ca odata o va gasi pe ultima. Cea care zambeste in momentele in care privirea i se incruciseaza cu a ta si totul incremeneste : respiratiile se opresc desi ar vrea sa continue, pulsul se pierde in linistea dintre noi, atingerile cladesc povestea, mainile deseneza inceputul si sfarsitul ei, iar degetele scriu sentimente necunoscute. Cea care ar ucide timpul, doar pentru a reusi sa redescopere pasii pe care i-a risipit sau nu, in drumul spre tine. As putea fi copilul care te-ar intreba cu nonsalanta daca oamenii mai cred in zane si printi pe cai albi. Sau daca ei mai au puterea sa se bucure de un simplu rasarit. De persoanele care ajung in vietile lor accidental sau nu. De minutele in care spun « STOP ! » si se uita in urma pentru a vedea ca nu tot ceea ce au realizat a fost derizoriu si futil. As putea avea atat de multe fete si totusi sa fiu aceeasi. Sa joc atat de multe roluri si sa le confund. Sa-mi uit replicile, dar sa rostesc alte cuvinte, cu acelasi inteles. Se ma incurc in lucrurile pe care le gandesc si in cele pe care trebuie sa le spun. Sa fiu eu, dar sa fiu altcineva. As putea…. Numai tu poti afla daca sunt reala sau nu. Numai ca singur vei afla calea. Nu ti-o voi arata. E atat de usor. Trebuie doar sa te uiti in ochii mei si atunci vei sti. Pana atunci… pot fi cine vrei tu.

Privirea-i stinsă nu mai distingea nicio lumină. Orizontul îşi pierduse de prea multă vreme orice culoare. Răsăritul devenise apus. I se părea inutilă orice încercare de a se salva din prăpastia în care se afundase în acea clipă de rătăcire. Ştia că la fiecare pas va aluneca violent, scrijelindu-şi genunchii, mâinile. Simţea, pe minut ce se sfârşea, tristeţea pietrelor transformate în prieteni. Nici ele nu-şi mai găseau umbrele.

Zâmbea amar. Nu-şi amintea din ce motive. Pur şi simplu, îşi schimba expresia. Toate imaginile realităţii pe care le tăia nu formau chipuri. Doar frânturi de oameni, bucăţi de vise sau fâşii de suflete. Ar fi vrut să le strângă, dar refuza să mai piardă momente. Se îndepărta pentru a nu muri. Se săturase să se ucidă sau să fie ucis de ei. Acele persoane care se încăpăţânau să-i sfărâme cuvintele, iluziile. Vroia să le spună să termine, să nu se mai agaţe de el. A fost laş. Se temea de reacţiile lor, de sentimentele pe care le-ar fi şters.
La sfârşit, mi-a spus adevărul: se ascundea de ea. Ea nici măcar nu-l mai ştia. Încetase să-l mai caute… nu mai recunoştea nimic din silueta care arareori i se arăta în faţă. O privea absent…

:)

Si penser aux regards me survolant, je deviens anxieuse car le manque d'attention a toujours suscite en moi-moi une lutte inconstante. Ca veut dire que le moment de mon fatras s'est approche bien que je sois si loin de ce que j'ai cru que signifie ideal. Je n'ai jamais tache de toucher ton ciel parce que ce n'est qu'une chimere. Je n'ai jamais tente de sentir la vibration de ton ame car tu as ete le seul qui puisse me definir comme etre.

PERSONNE - c'est le nom du celui que je languis.

Away...

Mi-e dor si doare. Dar durerea pe care o simt nu este una neplacuta, ci una silentioasa ca vanataia pe care mi-ai lasat-o langa alunite. Combinatia perfecta : alunite si vanatai. Ghinionul meu este ca ma invinetesc repede. Norocul tau e ca nu esti nevoit sa ma strangi prea tare. Dar ma imbratisezi din ce in ce mai rar si ma tem sa nu-ti uit caldura si forta. Dar teama si gandirea in avans creeaza numai probleme asa ca ma voi lipsi de ele cat mai mult timp. Timpul nostru va veni. Mai devreme sau mai tarziu. Si nu ma refer la tine, Sebastian. Ci la.................................. stie el cine. Mi-e dor si doare..... si doare... si iarasi doare.

"Stau de veghe pentru tine atunci cand tu veghezi in alta parte, de altii prea aproape, de mine.... prea departe."

......

• Iubeste mainile albe ale uitarii
• Eu am invatat deja sa fac asta.....
• Lasa-mi un gand... cel mai bun pe care il ai...
• Inca il pastrez....
• Pentru mai tarziu, intunericule!