E atat de multa lumina in jur incat nu stiu de ce refuz sa deschid ochii. Poate pentru ca regretele m-au coplesit cand ma asteptam mai putin... Telefonul care suna cand nu iti doresti.... Oare cat va mai trece pana cand regretele se vor stinge?
No regrets - Robbie Williams
Vezi mai multe video din Muzica P.S. Melodia o am de la un prieten foarte drag....

Nu ti-am recunoscut niciodata amprentele pentru ca nu am stiut sa te vad cu adevarat. Erai aproape de mine si nu te constientizam. Acum cateva clipe am inteles de ce m-am indragostit de tine... Oare unde se pierde timpul? In noi doi.... si inca respir....

Masoara-mi timpul....

• Masoara-mi timpul
• cu cioburi de durere
• desprinse din simturi ascunse...
• Masoara-mi timpul
• cu franturi de cuvinte
• desprinse din soapte
• Masoara-mi clipa
• cu cioburi de strigate
• desprinse din tanguiri
• ce nimeni nu vrea sa le asculte
• Desprinde-te de inceput
• si de sfarsit
• Desprinde-te de infint
• Si elibereaza-tede tine insuti.

Leapsa...another one

De la Mami citire

• Viata - o minune care dureaza mai mult de trei zile
• Lume - persoane la care in esenta tinem, desi spunem ca ne-ar fi mult mai bine fara ele
• Copil - omul pe care nu-l mai regasim
• Credinta - un adevar de care avem nevoie sau o consolare cand totul pare futil
• Invatatura - distantarea de anumite lucruri sau aproprierea de cele pe care ne dorim sa le cunoastem
• Idee - salvarea din cotidian
• Om - egoismul intruchipat
• Pamant - cel pe care il calcam si in lipsa caruia nu am exista
• Progres - confort
• Libertate - aer
• Eu - suma celor care si-au lasat amprenta pe mine

Fantoma

De fiecare dată când îşi elibera gândurile în faţa lui, o întreba dacă povestea s-a sfârşit. În astfel de momente, nici ea nu îşi mai amintea răspunsul corect. Curiozitatea lui nu trebuia să rămână la stadiul iniţial. Îşi repeta în minte : „Nu a fost doar fantezie! Am trăit cu adevărat! De ce mă întreabă asemenea lucruri? Cumva el însumează impresia generală sau singulară? Dar cine mai conştientizează?”

Singurele clipe în care îşi mai aparţinea se reduceau la minute fetide de singuratate voită sau nu. Atunci încerca să deseneze forme nedesluşite de pustiu, chipurile iluzorii ale unor indivizi pentru care nu ştia dacă simţise infinitul sau doar golul cu care îşi umplea trăirile. Fărâmele din puzzle-ul ei cotidian se obstinau să rămână în spaţii nelumeşti cu toate că faţa i se schimonosea de durere. Se pedepsea ucigându-şi ideile la colţ de stradă. Ca o bucată bolnavă de carne. Amară şi sordidă. Şi mai ales lipsită de o culoare definită.

Dintr-o dată, o exclamaţie ciudată îi atrase atenţia : „Povestea s-a terminat!” Realităţile lor se desprinseseră una de cealaltă şi îşi urmau drumul spre nicăieri. Firesc. Tăcut. Arareori absent.

Copilul o privea cu inocenţa pe care ea o pierduse într-o noapte cu zăpadă şi negru. O îmbrăţişă pe neaşteptate şi plecă fără să se uite în urmă.

Fears....

Niciodata nu am crezut in persoana pe care o vedeam in oglinda. De fiecare data cand o surprindeam in acel spatiu, brusc imi doream sa o sterg : fie cu o radiera, cu smirghelul sau cu orice lucru care imi cadea in mana, numai sa ma pot elibera odata de hidosenia pe care o aveam in fata ochilor. Astazi mi-a reamintit cineva, aparent drag, cu inocenta caracteristica unui copil de maxim trei-patru ani, cat de putina incredere am in mine insami, desi ar trebuie sa nu ma mai las influentata de demonii pe care nici la momentul actual nu i-am omorat. M-am invinovatit ani la rand pentru omul care nu reuseam sa fiu si ii admiram/admir pe cei/cele care reuseau sa se desprinda de oamenii dragi si puteau sa isi faca o viata a lor in care nu mai depindeau de nimeni si unde nimeni nu le reprosa nici macar rolul de mama. Evaziva sau nu, maturisesc ca ma tem. De oamenii pe care i-am ranit, de cei a caror comportament nu il inteleg, de timpul liber de care dispun actualmente, de.... tine, de mine in clipele in care iar imi amintesc de ura infinita pe care o simt in privinta proprie-mi persoane, de acei oameni care imi lipsesc enorm, insa acum nu mai au timp de mine sau de altii. Nu sunt de condamnat insa astfel se pierd legaturile. Poate sunt temeri prostesti si poate ca ar trebui sa ma desprind de ele insa.... Mi-e teama....

Simple words....

Se intampla uneori ca o simpla melodie sa iti aminteasca de o poveste pe care ai vrea sa o uiti. Si in astfel de momente nu stii daca s-a petrecut cu adevarat sau a fost doar inchipuire... who knows?

Hidden after all that clouds, it's your sun! It shall shine for you and nightmares .... dreams, kiddo...

Alte aberatii....

Ti-am povestit ca iubeam marea? Se intampla cand minutele nu cazusera in timpul pe care nu-l mai cunosteam. Nisipul isi uitase urmele in tine atunci cand eu nu mai stiam sensul pronumelui "noi". Poate l-a inteles mai bine altcineva ca mine. Dar cine sunt? La intrebarea asta nu imi voi raspunde niciodata, desi infernul meu e doar iluzoriu. Mi-e dor de tine, dar tu nu ma mai auzi...

So...?

• Iti mai amintesti straine,
• de oamenii din cuvinte?
• Sau de tigara pe care inca nu am lasat-o
• sa ne ucida cea din urma respiratie?
• Iti mai aduci aminte, straine
• ca saruturile amare nu mai povesteau despre atingeri
• ce au uitat sa mai fie pe umeri-mi?
• Dar oare tu...mai stii ca nu vom mai simti
• decat..scrum?
• Dar povestea mea nu-ti mai apartine de cand orele
• s-au stins in tine...

Mensonges

• Have you ever been affraid of darkness? Or have you ever felt like going crazy by trying to escape a memory? Here you are my part of ice : Jamais la solitude ne parlait si ... :) mais pas maintenant .. un peu plus de jus dans ton ver de merdre!

As vrea sa crezi...

Angel...

I see the silence in your eyes.... I just wanna have you near day by day...
LENNY KRAVITZ - Calling All Angels
Vezi mai multe video din Muzica