Sea

[gallery]

Despre mare am mai scris. Cred ca o mentionez direct sau indirect in fiecare rand pe care il scriu. Marea am cunoscut-o relativ tarziu... pe 3 mai 2007, coincidenta sau nu de Ziua Presei Libere la 20 de ani. Iarasi o coincidenta cel putin stranie, am abandonat o persoana draga de 20 de ani de la mare exact dimineata, cand urasc cel mai tare sa ma despart de oameni. In clipa in care am vazut acel infinit abastru pe care nu il puteam cuprinde nici macar cu privirea, am simtit ca mi se taie respiratia si devin mai mica decat am fost vreodata. In urma cu cativa ani, scriam despre mare cam asa :

« Privesc cerul si-mi imaginez marea… deja m-am resemnat ca nu o voi atinge niciodata. Raman cu iluzia Dunarii, marea mea. Dar acum ploua… Ploaie, ti-as incunua pasii cu florile de cires ce vantul le-a uitat in calea-ti/ Ah, ploaie, de i-ai cruta, fluturii ti-ar zambi ascunsi de dupa petalele trandafirii. Mi-au soptit norii ca nemurirea-i ascunsa-n picaturile-ti ? Oare va cuteza sa se arate ? E intuneric, ploaie, ti-as risipi pe brate praf de vis si pulbere de stele. Fluturii fara aripi, stele far alumina, luna trista, pasi dezgoliti… ruga mea nu te-a atins ? Am incetat sa mai cred in minuni, ploaie. Oare cum pot zambi cand ploaia mi-a furat lumina ? »

TO BE CONTINUED