Dans de Bragadiru

• Recenzia unei carti pe care am citit-o in urma cu multa vreme.

Pana la descoperirea autorului acestei carti, vedeam in presa o punte fragila intre noi, oamenii de rand si personajele politice sau vedetele autohtone. Ascultand inca din anul 2002 emisiunea acestui jurnalist, "Romania in direct", mi-am dat seama ca inca mai exista oameni care merita sa fie numiti purtatorii nostri de cuvant; printre acestia numarandu-se si el. Pasiunea mea pentru jurnalism se traduce printr-o afirmatie care ii apartine acestui om : "a face presa inseamna pentru mine un fel de a fi, iar libertatea de exprimare o consider mai mult decat un dar, o sansa. Sansa de a arata ca inca mai exista oameni dispusi sa arda pana la scrum pentru o parere si pentru libertatea de a fi rostita."

Prin "Dans de Bragadiru'", autorul creeaza un gen de confesional al omului simplu, un loc in care gandurile oricarui roman nu se pierd, ci ajung sa se materializeze.  Aici sunt infatisate intamplari ai caror protagonisti si martori devenim, cu fiecare zi, fara sa realizam. Desi scriitorul reuseste sa transpuna prin cuvinte, strigatele, uneori fara ecou, problemelor sociale apasatoare, dar si sentimentale, el este tentat sa devina pesimist, acceptandu-si conditia de muritor.

Mai clar, ajunge sa creada ca in Romania zilelor noastre este necesar un "dans de Bragadiru" pentru a-i imbranci cumva pe conationali sa faca ceva bun si util pentru tara. Chiar daca initial se pune accentul pe nesfarsitele accidente sociale si economice, Romania fiind pusa in diferite ipostaze, cu treptat intervine si elementul personal. Sunt surprinse o multitudine de stari de spirit : copilul care isi aminteste cu nostalgie de vacantele petrecute in satul bunicilor (In memoriam), emotia primei iubiri (Love story) sau drama divortului (Muritor) si poate cea mai dureroasa experienta : tristetea regasita in ochii propriului copil care are neboie de un tata viu si nu de unul cu jumatate de norma (Orfani cu parinti in viata). Cititorul este captivat de Romania lui Robert Turcescu care, in realitate, ii apartine.

Terminand aceasta carte, marturisesc ca o tristete aparte mi-a invadat sufletul:  pentru a trai in Romania de azi iti trebuie putina nebunie. Realitatea este dureroasa pentru ca pe zi ce trece devenim tot mai pesimisti, desi speranta moare ultima.