Gorunul

• În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
• cum bate ca o inimă un clopot
• şi-n zvonuri dulci îmi pare
• că stropi de linişte-mi curg prin vine, nu de sânge.
• Gorunele din margine de codru
• de ce mă-nvinge
• cu aripi moi atâta pace
• când zac în umbra ta
• şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?
• O, cine ştie?- Poate că
• din trunchiul tău îmi vor ciopli
• nu peste mult sicriul
• şi liniştea.
• ce voi gusta-o între scândurile lui
• o simt pesemne de acum.
• o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet şi mut
• ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
• sicriul meu
• cu fiecare clipă care trece,
• gorunule din margine de codru.