Cateodata imi povestesti despre tine doar privindu-ma. In astfel de momente, imi place sa cred ca imi apartii. Ca-ti apartin. Insa nu-i adevarat. Nu te pot avea si simt cum te pierd printre degete. Dar cum ai putea sa te ratacesti de mine cand tu nici macar nu esti al meu?

Uneori iti framant pielea si mi se pare ca esti din ce in ce mai aproape. Numai ca ma insel. Je me tromppe vraiment et de plus en plus souvent.

Ma intristez si nu-mi explic motivele adevarate. Le stiu in adancul meu, dar evit sa le numesc.  As vrea sa fie iarasi ca la inceput... doar ca inceputurile sunt unice si irepetabile. Ca noptile fatidice de iarna. Ca interzisul la care ravnesti si pe care-l simti cu fiecare celula. Acel "ceva" ce iti intuneca mintea si te poarta spre viata. Oare aceea este viata? Sau este si asta inca o minciuna? Adevarul tau si minciuna mea. Sau realitatea mea si nimicul tau. 

En fait, t'es rien. Just une flamme. Just un feu qui me brule de plus en plus jusqu'a ce que rien ne reste plus de moi. 

Uneori ma atingi, dar o faci din ce in ce mai rar. Si mi-e dor.