O stare stranie. Secvente dintr-un film care nu se mai termina. Nici nu vreau sa se sfarseasca. Imi amintesc starile pe care mi le provocai. Cum priveam in gol si ma consumam. Cum niciun lucru nu ma putea scoate din trairile mele. Totul era gri si.... t'es une femme qui doit rire. Analizandu-mi trecutul imi dau seama de-abia acum ca nu eu am gresit cu adevarat. Singura mea vina in diferite povesti a fost ca n-am stiut sa ma exprim si mai ales sa comunic, desi cuvintele mele sunt intr-o joaca continua. 

Doi ani mai inainte, in acea primavara in care incepusem o viata noua.

Doi ani mai tarziu, in primavara in care am ales sa traiesc sau sa retraiesc. 

I'm so HEAVY in your ARMS....