Cand am deschis ochii, te-am simtit iarasi aproape. N-am visat. A fost real totul : mai ales lacrimile de fericire. N-ai inteles nimic.... 

"-  Stii ca sunt a ta?

- Stiu, insa nu stiu de ce...."

Nici eu n-am nici cea mai vaga idee, insa sunt vie. Cand respir, cand iti apartin, cand te privesc, cand ma privesti... cand te vad dormind... Asta sa fie fericirea? Asta sa fie linistea? Chitara si tacere....