Te privesc in tacere de prea mult timp.
Nu stiu daca tu simti cand incerc sa-mi sincronizez respiratia cu a ta. Stiai
ca lacrimile sunt sarate ? Stiai ca am plans de fericire cand m-ai
cuprins ? Imi cadeau lacrimile si zambeam… imi ascultam linistea si respiratia
ta sacadata. Patul alb, papadiile fugind, bratele luptandu-se, pielea-mi
amestecandu-se cu a ta… Oare am visat ? Oare mi-am creat totul in minte ?
Oare… ? O chitara singuratica si rece te asteapta si nu doar ea… te mai
asteapta si niste maini albe, o melodie care te-ar face sa surazi, un suflet
care inca-si aminteste ce inseamna sa te primeasca…. As putea fi acasa…. Ti-as
putea fi orice, dar…..
No comments:
Post a Comment