Cuvinte...

Uneori anumite persoane refuza imbratisarea pe care le-o oferi. De teama. Neincredere. Poate s-au saturat de toate mainile care le-au fost intinse la un moment dat. Se spune ca in aceasta noapte magica, minunile se intampla. Pana si cel mai rece om isi deschide sufletul. Primeste caldura celorlalti. Se dezbraca de armura si incearca sa devina mai om. Desigur aceste povesti sunt crezute de copiii care inca se ascund in zapada. Care mai construiesc castele de nea. Care inca au speranta. Mi-ar placea sa salvez oameni. Sa le salvez sufletul. As vrea sa am o astfel de forta. Poate asa m-as salva si pe mine. 

Doar ca unii oameni uita sa raspunda cu un zambet, surasului care li se ofera. Se obstineaza sa ridice ziduri peste ziduri in jurul lor crezand ca asa se vor apara de cei care vor sa le ajunga la inima. Nu stiu ca, de fapt, se ascund de ei insisi. Si-si inalta cu fiecare zi turnul doar pentru a ajunge deasupra celorlalti. Fug atat de sus pentru a ajunge la nori. Poate acolo isi vor deschide sufletul intemnitat..... E trist totusi.... mult prea trist cum ne izolam unii de ceilalti cand ar trebui sa constientizam ca strainii sunt in realitate cei mai plini de lumina tocmai pentru a ne sterge din intuneric.... Poate nu este prea tarziu...