spre sfarsit

La finele anului trecut spuneam : " Te-am uitat si mi-am adus aminte de tine în cele mai nepotrivite fărâme de timp.In acest an, am învățat ca nimic nu se distruge și ca totul se transforma în ceva mai bun. Și-am mai învățat ca oamenii se schimba..." Imi doream sa nu mai pierd persoane dragi. Anul care este pe cale sa se termine mi-a adus cele mai frumoase si cele mai urate momente. Clipe in care am crezut ca o sa uit ce inseamna sa fii realmente fericita, in care am spus ca a doua zi voi muri de dor. Momente la care nici macar n-as fi indraznit sa visez. In 2012 am cunoscut multe persoane frumoase, atat pe dinauntru, cat si pe dinafara. Am iubit in franceza si romana. Am crezut ca ma dezintegrez de emotie cand am revazut o privire verde din trecut, cand am simtit iarasi mirosul marii si am auzit strigatul plin de durere al pescarusilor. Am luat in maini, alte maini atat de albe si te-am respirat iarasi dupa patru ani. Ti-am lasat inca un sfert de suflet in palme. 

In aceste luni am fost cu adevarat vie... mai ales in noiembrie. Inca am impresia ca a fost doar o himera atat inceputul lunii, cat si sfarsitul toamnei. Am privit cerul si am multumit pentru toate sufletele a caror liniste am imbratisat-o... noptile s-au transformat in povesti pe care le-am pastrat pentru o viata. 

Am trait in 2012 cat pentru o viata... iar voi sunteti viata mea....