... ... ...

Lasa-mi inima sa-ti lumineze

intunericul in care te-ai stins.

Lasa-ti sufletul sa ne ingemaneze

pasii, privirea, gandurile.

aminteste-ti de mine....

Heal

• Dezbracă-mă,


• De carne,


• De visele pe care nu le-am înţeles,


• De pielea bolnavă de trecut


• Pe care nu am tăiat-o suficient.


• Scrijeleşte-mi,


• Pe oase uitarea amară


• Pe care mă obstinez să o alung


• În fiecare noapte în care....


• Ucide-mi,


• Respiraţiile pe care le uit


• În orele albe ale dimineţii.


• Striveşte-mi,


• Paşii


• pe care marea nu ştie


• Să-i şteargă.


• Lasă-mă să plec...

..............

Relatiile nesanatoase sunt cele in care incepi sa uiti de tine si mai ales de cel cu care imparti nebunia zilnica. O chitara nu te poate ajuta sa stergi ce nu ai avut in nicio clipa alaturi de celalalt, nu te poate anula, desi asta e tot ce iti doresti.... un "Atat de singur" nu te va face niciodata sa-ti reamintesti ca tu esti singurul care ma poate vindeca. Imi e dor de mor de tine si de ceea ce nu mai am si simt ca nici ceara ma mai pot ajuta sa ard ceea ce vreau sa ucid. Ce anume? Imaginea ta, vocea ta, pielea... tot ce tine de tine. Credeai ca nu am simtit nimic in clipa in care te-am lasat sa-mi 5ubesti necunoscutul, cand m-ai lasat sa cad in haul care ne departea. Vreau sa zbor la naiba, dar tu nu vrei sa ma lasi deloc si asta ma doare mai tare ca niciodata. Nici macar sa mai privesti marea din ochii mei..... Vreau sa zbor si vad ca si tu vrei sa vezi si sa uiti visele in care noi doi am crezut. am fost 2 si nu unul la naiba!!! oare vei intelege vreodata??? oare vei fi constient de ceea ce ai refuzat? de ceea ce ai pierdut? esti singur acum si nu imi pare rau sa stiu asta... eu macar nu ma ascund dupa un monitor, tu da.. eu scriu, dau afara ce ti-am spus de atatea ori si nu ai vrut sa auzi, sa vezi si mai ales sa simti... oare cate cuvinte sa mai tastez pentru a te face sa intelegi ca .,,TE IUBESC!? La naiba, da te iubesc mai mult decat lumina pe care am lasat-o sa patrunda in intunericul din mine, mai mult decxat zorile care nu se vor mai indura sa revina in diminetile de iarna in care nimic nu mai conta... si doare al naibii de tare cand imi amintesc de tine, de mine, de minunea noastra pe care tu ai uitat-o atat de repede incat ... I miss you... nu ma auzi...asa-i??? nici eu nu te voi auzi cand vei striga, cand ma vei cauta pentru ca tu nu ai vazut decat ceea ce ti-ai dorit... si esti si vei ramane un mare egoist pe care il iubesc mai mult decat propria-mi carne.......ADIO!

Adio

N-am inteles in nicio clipa din ce cauza minunile nu dureaza mai mult de trei zile. De parca s-ar rupe sirul lor si ele nu ar mai exista decat in mintile noastre mai mult sau mai putin sanatoase. Am trait un miracol superb in care nisipul devinse secunda, marea, ceas, valurile, inamicii sfarsitului, iar noaptea.... unica noastra clipa in care ne stingeam luminile si lasam intunericul sa ne invadeze temerile. Sa spun ca am daruit chiar si nelumescul din mine pentru a permite minunii de care povesteam mai sus sa aiba o durata mai mare de trei zile. I-am iubit edenul si infernul, intunericul, lumina, egoismul, blandetea, singuratatea, lacrimile, tacerile stinse de haul dintre noi. Insa preaplinul meu nu s-a sincronizat cu universul lui atat de alb si alambicat. Nu a contat nimic si constat astazi ca l-am iubit. Da, te-am iubit in aceste trei zile mai mult decat am putut iubi vreodata pe cineva, am simtit mai mult decat mi-au provocat insipizii din viata pe care am trait-o. Am trait cu adevarat cand m-ai atins si m-ai privit asa cum nu a facut-o nimeni pana la acel moment. Dar stii ce? Tu nu existi! Te-am plamadit din dorinta mea de perfectiune. Si am crezut in acea melodie muta pe care am ascultat-o prea multi ani. Si vrei sa mai afli ceva? Nici eu nu am existat si nici nu exist.... In lumea ta....... niciodata. Lasa-ma sa te privesc si sa-ti sarut ochii.... Uraste-ma pentru ca te iubesc..... nu te voi uri niciodata..... Nu am incercat sa-ti ating..... perfectiunea. Adio M....

• din ploaia nesfârşită a clipelor
  smulg râuri de cuvinte...
  mâna crispată a timpului străpunge
  zarea ce sângerează apusul
  au căzut în nemurire
  secundele, orele, minutele...
  noi...
  Se sparg de porţile cerului
  mâinile de sticlă ale primăverii.
  Ninge cu flori albe de măr
  peste paşii
  peste ploile reci de toamnă
  peste umbrele norilor.
  Scrie-mi înălţarea târzie a nopţii
  cu povestea din noi...