Despre Bucurestiul sufletului meu

Bucurestiul sufletului meu e plin de numeroase poduri pe Dambovita, de lumini care ar putea sa transforme in alb si cea mai intunecata partea a noastra. M-a cucerit din povestile altora, din strazile pe care inca nu am mers, din locurile pe care nu le-am vizitat. Nu ma pot mandri cu prea multe zilele petrecute in capitala, insa pot spune ca am descoperit-o diferit. Toti imi spuneau ca e ultimul loc in care ar putea trai... si totusi traiesc. Ca e murdar si plin de rautate... si totusi fac parte din acea rautate.
De fapt ambitia de a trai in Bucuresti s-a nascut din faptul ca prima mea iubire... platonica s-a dus sa studieze la Universitate. Si naiva mi-am spus "Daca mi-ai luat toti prietenii, voi veni si eu ca sa-ti fac in ciuda!" Idei de copil... handicapat... To be continued

Multumesc blondei care gandeste pentru ideea post-lui.

Did you ever think of me, as your best friend?

Lucruri in care incerc sa cred. Oameni pe care vreau sa-i simt diferit. Is't me or is't you?

• Did you ever think of me
• As your best friend
• Did I ever think of you
• Im not complaining
• I never tried to feel
• I never tried to feel this vibration
• I never tried to reach
• I never tried to reach your eden
• Did I ever think of you
• As my enemy
• Did you ever think of me
• Im complaining
• I never tried to feel
• I never tried to feel this vibration
• I never tried to reach
• I never tried to reach your eden

Pustiu si atat.

Luna noiembrie mi s-a parut dintotdeauna speciala. Poate pentru ca ma fascineaza aceasta perioada in sensul ca oamenii, intamplarile, povestile, simpla culoare a cerului.... totul e diferit. In noiembrie imi amintesc mereu de O. , chiar de cateva zile am impresia ca ii aud vocea si din reflex intorc privirea... poate poate apare fundul ala sexy. Sau am impresia ca miroase a Chanel Allure Sport... E ceva ciudat in aer... Negrule pentru toate lucrurile petrecute, iti multumesc ;)

Nu te-am iubit. Ai creat in mine un sentiment atat de frumos incat nu am putut sa-i redau semnificatia in cuvinte. Ma fascina felul in care imi povesteai intamplari cotidiene sau evenimente care ti-au schimbat total viata exact atunci cand te asteptai mai putin. Chiar nu te-am iubit. Ma simteam orfana in absenta ta. Ma infiora linistea din jurul meu si lacrimile incepeau sa-mi curga cu o repeziciune incat nu reuseam sa ma mai misc. Am avut impresia ca tu care mi-a deschis ochii. Insa depindea doar de mine. Nu eram o marioneta si tu nu erai nu papusar. >De fapt, in nicio clipa nu am stiut ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva. Daca oferi totul numai ramane nimic si trairile dintre persoanele respective se termina brusc. Mereu vrei tot mai mult si la un moment dat nu mai ai ce sa dai. Ramane un gol care nu mai poate fi umplut. Pustiu si atat.

show_12cc5656f0967d(448, 46);

Joss Stone - Right To Be Wrong
Asculta mai multe audio Muzica »

Ganduri

A inchis usa. Mult prea repede. Atat de tare incat am crezut ca ma voi sparge in mii de cioburi pe care nu le voi mai strange. Atat de brusc de parca filmul s-ar fi oprit inainte sa se sfarseasca.
As fi vrut sa fi ramas mai multa vreme in fata mea. Poate asfel mi-as fi dat seama ce enigme adanci ascundea tacerea lui, ce cuvinte incercau sa se transforme in sunete.
A strigat, dar nu am auzit nimic. Doar pustiu. Strigatele lui s-au lovit de linistea dintre noi. Noi… As vrea sa cred ca am existat, ca trairile noastre s-au materializat, ca nu a fost doar utopice, ca… la naiba, iar cad in trecut si urasc senzatia asta atat de tare.
El nu mai este de multa vreme in viata mea, s-a pierdut in ceata si am impresia ca m-a luat si pe mine cu el… E straniu ca scriu despre tine in acest moment pentru ca te stersesem total, te anulasem. De fapt, te-am sters. E doar un moment de slabiciune. Si toutusi de ce atatea conexiuni cu persoana ta? Sunt exagerata? Realista? E ceva gresit in simturile mele ? Prea multe intrebari. Prea putine raspunsuri. Prea multe vorbe…

S-a stins si ultima lumina. Nu-mi voi mai aminti nicio clipa, totul nu reprezinta decat o himera. Atat…

Amalgam

De cateva zile ma incearca sentimente ciudate cand ma uit in urma. Si aici nu ma refer neaparat la un anumit om, ci la mai multi. Oameni din care am creat un ideal si care s-au dovedit a fi cu totul diferiti. Nu e dezamagire, nici tristete, nici macar nostalgie. E.... ceva ce se incapataneaza sa ramana la stadiul de sentiment. o avalansa de imagini si ganduri inexplicabile. Un film care in viziunea mea se finalizase de ceva timp.

Iarta-ma

Moto: “Je ne sais pas encore où abandonner mes pas, où suivre mes souvenirs, où chercher moi-même. Il est vraiment triste de voir comme on se perd à cause des mots, des personnes qui quittent ta vie, des rêves qui s’acharnent à ne pas vivre…”

Farama de liniste. Eram atat de aproape de ea si nu credeam. De ceva vreme imi refuzasem orice inceput, alungasem imbratisarile desi le iubeam, ascunsesem amintirile si atunci am decis sa-mi caut echilibrul si sa raman in preajma ta. Sa devin zambetul dinaintea rasaritului. Sa-ti pastrez privirea de copil inocent si neincrezator in fata altei mangaieri decat cea pe care o cunostea si deseori o simtea. Sa nu-ti pierd bogatia sufleteasca. Sa topesc cu timpul ghetarul ce ti-a inlocuit sentimentele. Sa-ti numar bataiile inimii. Sa te cunosc. Sa te recunosc. Sa te regasesc.

Clipa de tacere. Linistea renuntase la mine. Pe undeva m-am ratacit. Nici in acest moment nu stiu unde anume. Am gresit drumul si crezand ca nu-ti vei da seama am continuat cu aceiasi pasi spre tine. Imi era dor de mine si aveam impresia ca prin tine voi reusi sa ma regasesc. Dar…. Atat de multi « dar » si atat de putine certitudini…

Iarta-mi mainile daca au uitat si au incetat sa te mai caute.

November story

In urma cu cateva luni scriam randurile de mai jos.... a fost o iubire de noiembrie de care imi amintesc si acum.

4 martie 2008

"Nu mai am rabdare si desi stiu ca de-abia maine e ziua ta, vreau sa ma numar printre primele persoane care iti spun "La multi ani". Sa ai parte doar de surprize placute si oameni dragi astazi. Cineva se mai gandeste la tine din cand in cand..."

5 martie 2008

"Iti multumesc frumos ca ti-ai amintit..."

"Esti unul dintre oamenii care raman... nu mai aveam rabadare. Ai grija de tine si sa ai o primavara superba, atat in suflet, cat si in jurul tau".

"Esti prea draguta, nu sunt cu nimic mai presus de ceilalti... Sa fii iubita!"

"Am fost indragostita de tine, am pastrat doar partile bune. Cat despre iubit, hmm cam greu lately tai in carne vie..."

"Tai in carne vie? Well done! Ai grija unde tai.. Ai rabdare, toate au tendinta sa se rezolve de la sine (daca nu intrevii foarte violent). Ma bucur ca cresti, dar ai grija ce devii..."

El.... aproape de el am invatat

sa ma bucur iarasi de lucrurile simple,

atunci cand esti furios trebuie sa creezi ceva si nu sa distrugi,

sa spun mereu adevarul, oricat de greu/crud ar fi... tristetea unei minciuni ne indeparteaza mai tare de oameni,

sa urasc pentru a ierta,

sa daruiesc lucrurile pe care le iubesc cel mai mult celor dragi sau unor simpli necunoscuti,

sa nu ucid copilul din mine,

sa ma bucur de zapada, de sarbatori, de artificii,

sa fiu ironica cu mine insami,

sa nu ma inconjor de melodii triste,

sa nu ma reneg,

sa fiu eu insami in fiecare minut al existentei mele,

sa iubesc....

L-am pierdut sau el s-a lasat pierdut... chiar se numara printre oamenii care raman si nu regret ca pentru foarte putine clipe m-a lasat sa fac parte din universul lui splendid desi el nu considera ca acea lume e astfel..

Tudor... ma voi gandi la tine.. cu toate ca nu m-am mai pierdut in albastrul tau, desi nu mi s-a mai taiat respiratia in prezenta ta...

am pastrat acea carte in franceza editata la inceputul secolului XX, Massive Atack-ul, Angel, Skunk Anastasie, Fort Minor, Donnie Darko, acea zi in care am ras ca doi copii, acea noapte in care m-ai anulat cu privirea pe care mi-ai oferit-o, cand coboram scarile in loc sa luam liftul doar pentru ca eu protestam, cand discutam atat de mule lucruri, cand eram "Cop-ul tau", cand.... totul e inca viu... fiecare cuvant, toate imbratisarile... every little thing..

La aproape un an de atunci nu regret nimic, poate doar ca nu am ramas mai mult din ceea ce a fost... Pentru o alta iubire de noiembrie!

She belives

This time there will be blood

Ganduri despre voi si mare

Nu am planuit nimic. Nici macar nu m-am gandit ca voi incepe sa tin la niste oameni pe care nu i-am vazut niciodata. Pe care ii stiu din pozele si cuvintele pe care le insira pe un blog. Am fost chiar fascinata de unul dintre ei, era amestecul pe care mi-l doream, avea suficienta experienta de viata... de noapte mai ales. Prin el am invatat sa iubesc marea, desi nu o vazusem niciodata,

nu-i simtisem gustul sarat,
nu-mi lasasem talpile atinse de valurile-i puternice la ore tarzii in noapte,
nu ma zgariasem in scoici sau in nisip,
nu strivisem alegele,
nu sarutasem pe malul marii pe nimeni,
nu privisem niciodata marea in toata furia ei,

Am intalnit multi oameni care mi-au povestit despre mare. Unul dintre ei traiau cu adevarat cand ramanea pe plaja :

"Stiu ca o parte din mine e undeva pe niste plaje dintr-o vara superba si onirica acum, imposibil sa cred ca am fost acolo candva, si totusi iata ca am si ramas, pe un nisip vesel si drag, intre valurile unei mari frumoase si care m-a iubit si mi-a tinut de urat mult timp si care m-a imbratisat de mii de ori si careia nu stiu daca i-am multumit vreodata, imi e dor de mare, imi e dor de mine de atunci..."

Altul era fascinat de atmosfera care exista la Vama Veche....

Mereu am identificat marea cu formatia Vama Veche, cu nisipul fierbinte, cu iubiri traite pe malul marii...

In urma cu cateva luni am ajuns la mare. Imi doream nespus sa cunosc doi oameni. Insa nu am reusit. Din lipsa de timp. Din nesincronizare. Din.... cred ca aici si-a bagat coada iarasi naivitatea mea, vorbeam de ea intr-un post mai vechi. Nu e un repros. E doar... nu stiu. Eu sunt aici... stii cum sa ma gasesti. Cand vrei o vorba buna... Sper ca sunteti amandoi bine...

Nu mai cred in tine...

Lacrimile strigându-şi
absent tăcerea...
Îţi-aduci aminte când primăverile
altor paşi ne căutau?
sau când ÎNCĂ credeam în zâmbete,
în ...iubire?
lasă-ţi degetele încet
să-ţi scrijelească numele pe
marginea lunii.
lasă-i să te mintă...
nu plânge! nu te stinge!
nu mai cred în zilele ploioase
ale verii
nu mai simt nici atingeri, nici cuvinte...
sunt doar trup de fum şi petale.

Just for fun

You Act Like You Are 17 Years Old

You are a teenager at heart. You don't quite feel like a grown up yet, but you don't feel like a kid. You question authority and are still trying to find your place in this world. You're quite rebellious, and you don't like being told what to do. You like to do things your way. You have your own unique style, taste in music, and outlook on life.

What Age Do You Act?

If you love me won't you let me know?

Ganduri

Dintotdeauna m-am temut de singuratate. De cea creata de mine. Mi-am construit o lume la care nimeni nu are acces, m-am ascuns de ceilalti sub pretexte patetice si nu am stiut sa apreciez ceea ce mi se oferea. Dintr-o ambitie prosteasca, o obstinatie care nu aducea nimic bun. Simt ca m-am salbaticit si o recunosc intr-o lume vituala in care as vrea sa am puterea sa ma regasesc. Nu suntem formati din biti si pixeli, desi am vrea sa credeam asta. O masinarie nu poate inlocui un OM. Dar in asta ne transformam... tot mai mult... atat de repede.

Aminteste-ti ca paradisul a fost aproape sigur intr-o grota.