Despre noi

Lumina dimineţii e mai puţin plăcută

Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.

Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi

Am fi mai puţin departe unul de celălalt

Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.

Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic

De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.

Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,

Nu am fi sângerat atât de tare

Încât să rănim şi cerul.

Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când

Ai refuzat să-mi mai privesti lumina din privire.

Poate dacă ne-am urî mai puţin

Soarele nu ar mai sângera, iar nori şi-ar spune "adio".

Sunetele chitării nu mai cânta la fel

De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.

Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,

Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru

Fragil de ireal.

Liniile din mâinile noastre s-au şters

De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.

Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,

În bătaia clipei de acum ti-aş fi desenat pentru a mia oară,

Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...

Marea nu mai este la fel de amară

De când ziua nu mai începe în doi,

Ci fiecare în singurătatea lui...

Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor

Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....

Adu-mi aminte....

Inceput de tine. Sfarsit de mine.

Pe minut ce se stinge timpul, mă distanţez tot mai mult de tine. Iar tu... tu doar taci si priveşti impasibil conturul
siluetei mele afundându-se ireal în orizont. Aş vrea să ştiu dacă această departare explică sângele din palmele mele sau pur şi simplu astfel reacţionez la atingerea mâinii tale. Mă şochează continuu liniştea din jurul tău şi abia acum conştientizez că am pierdut. Nici nu mai eşti curios să afli dacă mă refer la tine. Ai rămâne stupefiat, dar e vorba despre mine. Despre acea fată pe care ai avut impresia că ai cunoscut-o într-o seară de mai. Cea de atunci aflase ca zambetul ei iti era suficient . Stiai ca ea iubea mai mult ca orice sa te simta aproape ? Ca ea se sfarama in imbratisarile tale? Ca tanjea sa te auda chiar si pentru putina vreme?Sau ca adora sa-ti numere bataile inimii ?S-a speriat intr-o zi de cuvintele tale, o fascina sa le auda, sa le caute intelesul ascuns. Ea a disparut o data cu tine.Si tu nici macar nu ti-ai dat seama. A ramas doar tristetea nesfarsita din privire, gheata din atingeri, dorul din vorbe. S-au stins atat de multe clipe de atunci, a cunoscut numerosi oameni si niciunul dintre acestia nu a marcat-o asa cum ai facut-o tu. Ce contrast dureros ! Si parca nu ar mai fi identic daca te-ar avea acum in fata. Nu ar mai simti la fel. Nu ar mai tremura. Ar trece mai departe. Doar atat…

Noctune

Urasc. Urasc si atat. Urasc atunci cand gandesc prea mult. Cand cel de langa mine gandeste si pentru mine. Cand e necesar sa fiu matura pentru ca altfel nu se poate. Pentru ca nu mai sunt un copil si nu mai pot face tot ceea ce imi trece prin cap. E vorba de un regulament al oamenilor mari pe care nu l-am gasit scris in nicio carte, dar pe care toti il urmeaza. De ce? Numai ei stiu. Eu nu am nici cea mai vaga idee si urasc sa-l transform si eu in litera de lege. Suna cam asa :

• Sa nu te dai in leagan. Se poate rupe si cei mici nu ar mai avea in ce sa se dea. Pe langa asta, risti sa devii penibil si asta este umilinta sociala.
  
• Sa nu te imbraci in haine prea colorate. Ai fi pe post de clovn, mascarci sau maimuta si iarasi te-ai umili social.
• Sa nu spui ceea ce simti. Risti sa fii luat de prost si fraier mai ales. Iar umilinta sociala.
  
• Sa nu iubesti total, sa nu arati ceea ce simti pentru ca nu ai decat de pierdut. Si toti te vor calca in picioare.
• Sa nu te confesezi nimanui, doar tie insuti/insati. Cu cat te cunosc mai putin, cu atat nu vor sti sa te loveasca si te vor iubi mai tare.
  
• Sa nu crezi in nimeni, nici macar in tine. Oamenii sunt mult prea imprevizibili pentru asumarea acestui risc.
  
• Sa nu-ti faci chip cioplit din omul pe care il iubesti. S-ar putea sa te zideasca el inainte sa incepi sa respiri.
  
• Sa nu te pierzi. E cea mai mare greseala pe care o poti comite chiar daca asta iti doresti.
• Sa nu .......................................................................................................................................

Nu vreau sa fiu mare si sa cred in acest regulament. Nu vreau sa gandesc mai mult decat trebuie. Nu vreau sa te uit. Nu vreau. Nu-mi cere sa fac asta. Eu nu sunt un om mare. Eu doar incerc sa adun de prea multi ani cioburile oglinzii sparte. Spuneam ca urasc. Urasc. Urasc. Urasc si atat.

Tell me what you see right now

You got it all wrong because it wasn't about forgiveness. Not even about the mirror, it's broken for so many years that I can't not even at this moment take it next to me. I only hurt myself when I try to take it back and there's only blood all around me. You're saying you've been there before but it's not the same. The center of the world? My own world? You wanna say my own.... nightmare. The one I'm living for so many years. You don't wanna come back because it's too diffrent. Anyway nice said, nice words, I couldn't never write like this... You wanna know why? Because my words are finished.... long time ago. I can read between the lines even if I was blind... or not. Soulmates really die I'm convinced right now. Forgive myself? I will never forgive myself and it's not about what happened between us two, it's about..... about myself and my demons, the ones I can not kill, maybe I'm not strong enought to do that. You're stronger then me or this is just an impression? The time to enjoy the nightmare? I shall fully enjoy it 'cause I know I'm the only one who can erase, kill, stop, leave.... all of that nightmare. Him, you, me.... I'm not sure, now I just like the darkness which surrounds me right now. He'll be so happy when he'll see he was right. He's always right even if I was lost in him for so many years that I can not remember the smell of joy or the spring's taste. Something's happening to me... I'm not sure what.... You tell me what you see right now... by looking in your own mirror. As I just said mine is broken. It will remain like this until I'll wake up.

....

• No need for words

Did you ever think of me, as your best friend?

Lucruri in care incerc sa cred. Oameni pe care vreau sa-i simt diferit. Is't me or is't you?

• Did you ever think of me
• As your best friend
• Did I ever think of you
• Im not complaining
• I never tried to feel
• I never tried to feel this vibration
• I never tried to reach
• I never tried to reach your eden
• Did I ever think of you
• As my enemy
• Did you ever think of me
• Im complaining
• I never tried to feel
• I never tried to feel this vibration
• I never tried to reach
• I never tried to reach your eden