Stranger

Prea multe regrete si prea putine ocazii de a le arata. Prea multe cuvinte si prea putine urechi sa le auda. Prea multe imbratisari si prea putine brate sa le primeasca.

Un haos pe care prea putini oameni il inteleg, desi asta e impresia generala. Nu te invinovatesc absolut deloc, daca tu consideri ca ai actionat asa cum trebuia, atunci nu ai decat sa mergi pe drumul tau. Dar doare sa fii sigura ca din cauza ta s-a terminat, atat timp cat tu ai facut tot ce ti-a stat in putinta pentru a intra in sufletul cuiva. Si crede-ma ca am investit in tine si NU TE-AM MINTIT NICIODATA! Si mai ales, am incercat sa te cunosc cu toate ca erai formata din biti si pixeli. Dar tu nu m-ai lasat.... mi-ai oferit o imagine generala, dar cat se poate de vaga si alambicata a vietii tale. Am vrut sa vad ce e cu tine, sa te ajut intr-un fel, sa te ascult, sa-ti spun ca ai o insemnatate aparte, dar.... prea multe confuzii si prea putine certitudini. Adevarurile tale au fost interpretate asa cum a trebuit, au ajuns acolo unde a fost nevoie, insa poate tu nu le-ai formulat atat de clar cat a fost nevoie. Ma uitam pe la inceputurile blogurilor tale de pe blogspot si in al doilea post mi-ai scris numele. M-am simtit importanta in acel moment pentru ca stiam ca exista cineva foarte departe de mine, in locul in care nu ajunsesem niciodata, care rezoneaza cu mine in ganduri si care poate are o bruma de consideratie fata de mine. Da, copil atomic, despre tine vorbesc! Dar poate tu nu mai ai dispozitia necesara sa ma asculti si sa ma crezi, mai ales. Singurul om pe care l-am mintit am fost eu insami si nimeni altcineva. Si inca mai ai multe de oferit, cu toate ca vrei sa pari batatioasa. Eu am scris despre oamenii care au fost in viata mea, nu povesti sau situatii de la care sa tes scenarii. Nu m-au pasionat niciodata scenariile pentru ca erau mincinoase.....

Este foarte ciudat sa vorbesc despre tine la trecut, atata vreme cat mi-ai fost aproape la inceput. Nu mai ca te-am indepartat prosteste sau nu. ....mental? Nici macar atat. Poate doar o cunoastere diferita, cand te deschizi fara constrangeri si cu cea mai mare incredere pe care o poti oferi cuiva. Mai am clipe in care te ascult cum canti si atunci imi doresc sa mai spui si mie "foarte, foarte, foarte" sau... secvente pe care e necesar sa le sterg. Tie iti e rau de la "trebuie", mie de la "e necesar/stringent/obligatoriu...... " Limitele ni le impunem noi insine, constrangerile ni le trasam cand sarim peste promisiuni, cuvintele le uitam cand ar trebui sa le rostim cu atata forta incat sa le auda si cele mai astupate urechi aflate la 400 km departare, faptele.... le regretam dupa ce le facem. Nu sunt adepta blogurilor lungi pentru ca nu am atat de multa rabdare si ma tem sa nu ma repet. Iti multumesc ca scoti ce este mai bun din mine... sau mai rau; pentru liniste, imbratisari, pentru tot ce m-ai provocat sa traiesc in ultimele trei luni. Chiar am fost zguduita. Acum imi cer iertare ca am interpretat gresit libertatea si ca am avut incredere ca vei veni... asta a fost cea mai mare greseala ca am crezut in tine cand ai spus ca vei veni. Si nu ai mai venit. Deloc. Si acum taci. Stiu ca nu sunt cauza vreunei nopti nedormite, niciodata nu am fost suficient de importanta pentru un om incat sa nu-l las sa doarma noaptea. Vorbesc de sentimentul de prietenie si ai fost persoana la care am tinut cel mai mult in ultimii 2 ani.. dar nici asta nu conteaza. Ai grija de oamenii pe care ii tii aproape si de cei pe care ii distantezi. Voi fi mereu in umbra ta si voi incerca sa induc din diverse ce mai faci . Cand ai nevoie, stii cum sa ma gasesti si stii ca sunt un om parolist. Ca gresesc, ca sunt prea indulgenta cu mine insami, that's my f....cking buissness. Sa omor demonii? De tine aveam nevoie ca sa-i ucid, dar.........................

Inca e confuzie in jur, sper ca la tine e clar si ca nu e nimeni in preajma care sa-ti incetoseze orizontul. Al meu se lumineaza cu fiecare zi care trece.

• I see the light in your green dark
• and if I shall not be able to touch it
• try and make me look nowhere you wanna be.
• My only enemy is not you, but time.
• Those instants when goodbye is too small,
• forever is a gift,
• tomorrow is an eternity.
• I listen to your words when no one is around
• and I feel nobody but you.
• You seemed the sparkle of green, but I was wrong.
• you'were just another stranger going under his own road
• full of grey lies.
• "hello stranger, see'ya when the sunshine shall die"

IMZADI

I could call "IMZADI" so many men, but my only one and true IMZADI was a powerfull and kind knight who lived when time didn't had no meaning.

When :

• honor and pride were the only words characterising a men's soul.
• the enemies were vanished with a sward and with courage, not by betraying the ones near by.
• a single lady was in his heart, not many more.
• silence was the only feeling he could embrace.
• happinees defined his purpose.
• he was the only one to know for how many times he could die for honor, but not for lying himself.
• darkness was just another fantasy with wiches and death.
• I could dream more lightly.

By now the twlight it's my only way of looking at.... YOU.

Tell me what you see right now

You got it all wrong because it wasn't about forgiveness. Not even about the mirror, it's broken for so many years that I can't not even at this moment take it next to me. I only hurt myself when I try to take it back and there's only blood all around me. You're saying you've been there before but it's not the same. The center of the world? My own world? You wanna say my own.... nightmare. The one I'm living for so many years. You don't wanna come back because it's too diffrent. Anyway nice said, nice words, I couldn't never write like this... You wanna know why? Because my words are finished.... long time ago. I can read between the lines even if I was blind... or not. Soulmates really die I'm convinced right now. Forgive myself? I will never forgive myself and it's not about what happened between us two, it's about..... about myself and my demons, the ones I can not kill, maybe I'm not strong enought to do that. You're stronger then me or this is just an impression? The time to enjoy the nightmare? I shall fully enjoy it 'cause I know I'm the only one who can erase, kill, stop, leave.... all of that nightmare. Him, you, me.... I'm not sure, now I just like the darkness which surrounds me right now. He'll be so happy when he'll see he was right. He's always right even if I was lost in him for so many years that I can not remember the smell of joy or the spring's taste. Something's happening to me... I'm not sure what.... You tell me what you see right now... by looking in your own mirror. As I just said mine is broken. It will remain like this until I'll wake up.

Soulmates never die.. or do they?

In anumite situatii, nu e prea tarziu. Pur si simplu. Un caz simplu : doua persoane care nu au nici cea mai vaga idee cum reactioneaza si cum actioneaza fiecare in anumite momente, incearca sa se cunoasca. Mai intai virtual. Vorbesc verzi si uscate, descopera povesti asemanatoare, oameni care le-au facut mai mult bine decat rau si viceversa. Anii trec si ele incep sa recunoasca dintr-un simplu status daca sunt vesele sau triste, daca plang sau daca rad. In adolescenta nu ma pricepeam atat de bine sa ascult un om, intrerupeam mereu pentru ca aveam impresia ca ceea ce urma sa spun eu era mai important decat ideea celuilalt. Intre timp am invatat sa tac si sa intrevin atunci cand este necesar. Doar in clipele de maxima neliniste mai dau cu bata in balta. Revenind la cele doua persoane, la un moment dat decid sa socializeze, iar atunci... incepe dansul. Remarca lucruri bune, dar si mai putin bune de care au mentionat, dar pe viu se vad mai bine. Realizeaza ca nu au niciun drept sa comenteze pentru ca sunt niste straini si inca nu si-au castigat statutul de prieten. Si au atat de multe de facut pentru a-l castiga incat nu stiu cum sa reactioneze. Sa fie naturale? Dificil! Internetul mi-a adus aproape in forma materiala 3 oameni, unul mai valoros ca celalalt. Unul asculta de o mie de ori mai bine ca mine, altul e linistea intruchipata si al treilea e inca un copil. Un copil dulce, dar cam vulcanic. Acest copil mi-a redat pofta de viata atunci cand uitam sa traiesc. Prin lucruri simple, prin cuvinte nebunesti, printr-o alintare maxima. Si am cunoscut-o si... a fost frumos, dar s-au petrecut anumite lucruri care au pus punct in.. prietenia noastra. Vinovate amandoua sau nu, e mai putin important. Cert e ca ii simt lipsa foarte mult, dar sunt mare de acum si trebuie sa accept ca oamenii vin si pleaca din viata mea cu sau fara voie. Buna ascultatoare s-a dovedit a fi o persoana calda care imi vrea binele si pe care am cam neglijat-o... sper ca m-a iertat pentru asta desi eu sunt insistenta intruchipata. E un om de milioane care si-a gasit in sfarsit linistea. Cea de-a treia persoana materiala s-a dovedit a fi sufletul-pereche al unui om pe care l-am iubit timp de 7 ani. Acum el spune ca il iubesc mai putin. Nu ma pronunt pentru simplu motiv ca m-am obisnuit sa ma ridice si sa ma coboare, niciodata sa ma mentina pe linia de plutire. Ii place sa creada ca e in intuneric cand de fapt el se alinta, dar asta o stiu eu si o va sti si el dupa ce va citi. Linistea a creat o furtuna pana la urma, dar nu una mai puternica decat mi-au creat ei mie... Dar e trecut si mortii sunt cu mortii, iar vii cu vii. Virtualul m-a mai ajutat sa cunosc alti oameni inca formati din pixeli si biti. Cu unul dintre ei am cea mai lunga relatie virtuala si tinem unul la celalalt in felul nostru, "the trial version". Pe Adriana o minunez cu agitatia din viata mea, fapt pentru care exclama "vei". Pe April nu am mai prins-o de ceva timp si imi cam lipseste. Nesincronizare. Ar mai fi cativa oameni cu care mai tin legatura, dar nu atat de mult. Spuneam ca niciodata nu e prea tarziu... insa cred ca pentru tine, Iulia... este. Alegerea iti apartine, ca-ntotdeauna.

• P.S. Rica stie acum sa zica rau, ratusca, dar si ramurica.

horas

Chemando las horas por tenerte cerca

Clipe

Se întâmplă câteodată să-mi rămână doar clipele. Nici mai mult. Nici mai puţin. Doar momente care ar trebui să-mi şteargă dorul de tine sau mai bine spus, dorul de mine. Am crezut că dacă te ţin strâns de mână, nu te pierd, sau mai degrabă, nu mă pierd. Ce-a rămas din mine? De foarte multe ori, m-am temut să răspund la această întrebare. „Eşti la început”, mi-ai replica. Dar ca de obicei ai uita să specifici care început, cel al sfârşitului sau cel firesc. Nici acum nu m-ai auzi. Nu aş avea ce să-ţi mai spun. Doar cuvinte deja ştiute, numai doruri uitate... credeai că m-ai cunoscut. Însă nu ţi-ai dat seama că nu eram eu aceea? Cea care înveselea şi tristeţea în urma ei. Cea care nu uita să se gândească la tine, deşi tu nu meritai. Cea care nu ştia ce-i imposibilul. Unde a dispărut ea, doar tu ştii. Ai ghici dacă zorii o mai prind privind un chip răpit de somn. Dacă ar mai zâmbi în clipa în care răsăritul i-ar lumina ochii. Atât de îndepărtate i se par toate aceste lucruri simple care atunci erau totul pentru ea. Atât de ireale, de parcă nu le-a trăit şi simţit. Ca şi cum nu a respirat prin ele, în fiecare bătaie a inimii tale. Clipele. E tot ce-a mai rămas din ea.

Urasc partea in care realitatea isi baga coada exact acolo unde nu trebuie. Cand propria-mi teama sau cea a celor din jur creeaza situatii dureroase si deschide rani adanci. Chiar mi s-a intamplat cu o taietura minora sa se vindece si sa se redeschida cand mi s-a intamplat ceva ciudat pe plan sentimental. Imi repet mereu ca unele lucruri se petrec cu un anumit scop si ca nimic nu se distruge, ci totul se transforma. In ce se transforma nu am aflat inca. Inca mai am timp sau nu. Ca totul este relativ, nu mai incape nicio indoiala, dar........... M-am ascuns de cine nu trebuia de fiecare data si am dat afara oamenii pe care ar fi trebuit sa-i pastrez. Nu sunt regrete, ci constatari. Mint... sau imi place sa ma mint. Vorbesc de nuante care din ce in ce mai mult prind negru si nu alb. "It doesn't sound like you, tell me what's wrong!" Gresit e ca spunem lucruri care dor si le rostim cu atata ardoarea pentru a le crede noi insine. Numai ca uitam sa ne uitam in jur.... Sentimentul asta blestemat de frica pe care nu-l putem omori. Sau lasitate... nu stiu cum sa interpretez.Iar nuante, niciodata culori clare. "Not words, facts all the way up or better down..." Nu, nu cad, nu te ingrijora! Ma ridic mai sus decat am fost vreodata si pentru asta tu esti vinovat. Iti voi multumi la nesfarsit. You just must FEEL, not run away. Just stay.... Can you hear me?

show_f4e627e74e13b2(448, 46);

Pussycat Dolls - I hate this part :D
Asculta mai multe audio Muzica »

• Il y a encore du silence
• Dans mes yeux perdus
• Bien que tu sois le seul
• Qui puisse toucher mes froides mains.
• je le regrette….
• Il y a encore l’automne
• Dans mes pensées
• derrière ton visage
• Je garde les traces de ton passage.

about fears

Blonda a mai gandit inca o data si bine chiar. Am mai scris la un moment dat despre lucrurile de care ma tem insa am fost putin zgarcita in amanunte. Material vorbind, imi e firca de :

• masini, cand trebuie sa trec pe zebra parca ma trimiti la ghilotina, dar ador viteza cand ma aflu intr-o masina.
• apa pentru ca nu stiu sa inot, dar iubesc marea si tot ce include ea, mai putin algele si meduzele
• azi-dimineata m-am speriat de ciorile care treceau pe langa geam. Aveam impresia ca se vor lovi de el. Dar imi plac imaginile cu ciori, e spooky dar nu conteaza:)
• de intuneric, desi... am fost indragostita de un om intunecat.
• de lumina prea puternica, ma incearca migrenele cand soarele e prea puternic
• de locurile linistite

Din punct de vedere spiritual ma tem de :

• linistea pe care nu o pot darui
  
• de demonii care uneori ma cuprind
  
• de oamenii pe care nu-i pot schimba si de cei pe care i-am dezamagit
  

Ar fi mai multe, dar locul si spatiul sunt potrivnice, iar doza de mister trebuie pastrata orice ar fi. Dau mai departe stafeta celor care indraznesc.

P.S. Ciorile din poza sunt cele pe care le vad pe geam in fiecare zi la munca

Just let the time go by.

Realitatea ma tradeaza din ce in ce mai des si nu stiu daca sa reactionez la fel sau sa fiu eu cea inteleapta. Cea care nu se lasa condusa de instincte. Cea care nu regreta mai tarziu spunand-o ori mai bine zis, recunoscand-o. Cea care trimite semnale ciudate catre ceilalti pentru e prea orgolioasa sa recunoasca ca a gresit. Sau nu... Ma opresc de obicei in fata iesirilor crezand ca tineretea-mi caracteristica e suficienta pentru solutii. Viabile sau nu, acest aspect conteaza cel mai putin :) Deunazi, am gresit. Greutatea acestui fapt e mai putin importanta. Cert e ca.... imi e dor. dar un dor de genul care te stinge incet, dar sigur. Just let the time go by.... The eden is more closer then you imagine.

Ganduri

• "Cateodata as vrea sa ma indragostesc de tine, ar fi mult mai simplu..."
• "Ea a spus ca Te merit pentru ceea ce sunt..."

Oare va fi vreodata prea tarziu pentru povestea noastra? In nicio clipa nu vom avea suficiente minute pentru a trai lucruri pe care eu mi le-am imaginat acum cativa ani. Nu am ce sa iert la tine, intunericule. Nu ne-am sincronizat. Atat. Iar ... adevarul doare.... Te Lu mai putin decat inainte??!?!?!?! Nu cred. Cred ca esti un om bun care se lasa condus de instinct mai mult decat orice. Nu te merit. Si viceversa. Iti raman aproape atat cat ma lasi si mai ales cat pot eu. Stii de ce? Pentru ca am ales sa cred.... in.... tine. Cate TU? O stii mai bine decat mine. Ti-o repet atat de des. Nu ti-o arat pentru ca nu am cum. N-am ce sa urasc la mine. Ura m-a omorat demult, dinainte sa apari tu.

• "Let me hold you for the last time, is the last chance to feel again..."

Nu am ce sa iert. Deloc... doar noi o stim. Tu si Eu. Niciodata Noi.

Bilant

Am visat. Si nu stiu daca am vrut realmente sa ma trezesc. Era mult prea frumos si eu eram mult prea mica pentru a cuprinde cu privirea marea de liniste care se desfasura in fata mea.
Am gresit. Si nu am nici cea mai vaga idee daca regret ca am pierdut un om de milioane. Sau ca am castigat altul la fel.
Am crezut ca de data asta va fi diferit si ca nu voi rani/strica/sterge anumite secvente. Cert este ca imi lipseste atat rasul tau de copil cat si privirea lui. "Am uitat cum saruti, dar imi amintesc cum privesti..." '''Sometimes when you lose, you win!" si vicecersa......
De o saptamana ma gandesc la actiunile mele continuu si am nevoie sa stiu daca am gresit chiar atat de tare sau... doar mi s-a parut. Am plecat atat de tarziu pentru ca am vrut sa-mi demonstrez ca o minune tine mai mult de trei zile... si ca poate iti voi revedea privirea. Dar cred ca nu as fi avut suficient curaj sa ma uit la tine fara sa simt ura ta. "Nobody said it was easy/ It's such a shame for us to part..."

Am plecat.... oare simti? eu da....

He's falling.... and I can not help him...