Zbor cazut

Am crezut intr un om pe care l am lasat sa ma pustiasca de sentimente pozitive. Nu cred ca are idee ce a lasat in urma lui. In clipa de acum nu a ramas decat o inima goala de.... el. Te vei intreba ce el incerc sa strecor timid printre aceste randuri. Mi-e imposibil sa mi amintesc acest aspect, insa constientizez realitatea potrivit careia EL nu exista. Totul se petrece in mintea mea.... e sigur...Ma intreb retoric... de ce te iubesc? Cum ai reusit sa mi intrii in piele, sa mi scrii pe piele numele tau, trecutul... si nu prezentul? Imi lipsesti, dar nu cred ca ti e dor de mine.... daca ti ar fi fost, m ai fi imbratisat si m-ai fi lasat sa ma pierd in tine....

16 iulie 2009 :

• 
  

• J'ai cru que j'avais la puissance de tuer mon passé mais... ce n'est pas si facile comme il paraît. Je n'ai jamais vu la vérité dans tes yeux perdus dans le monde qui ne connaît ni commencement, ni fin. J'ai tâche de laisser aller tes traces, tes paroles, tes mensonges lorsque tu me parlais de toi -même. Ces ne sont que des simples penséés qui ne réussissent guère me créer la sensation de néant...je m'en fous...  

Iti recladesc zambetul din faramele unui trecut care nu-mi apartine. Imi place sa-ti ating pielea timid.... De fapt, astazi nu au mai ramas decat anumite secvente care se deruleaza la nesfarsit...as vrea sa uit mai repede... si la naiba cu memoria vizuala!

 

Je me suis perdue en toi. Et je ne me retrouve plus.....

Chiar si rabdarea se sfarseste la un moment dat. Soudainement, ar spune francezul. Isi intrerupe reprezentatia cand te astepti mai putin. Te trezesti intr-o scena pe care nu ai anticipat-o si nu ai nici cea mai vaga idee cum sa actionezi si mai ales felul in care sa reactionezi. Toate podurile pe care le-am construit spre tine se darama treptat... In drumul lor spre neant, ma ranesc, ma zgarie, ma ... Cuvintele mele nu te vor lasa in pace. Te vor cauta intr-o zi in care ploaia se va opri din dansul ei si te va invada. Incet. Timid. Atunci vei sti ca de fapt, ploaia sunt eu. Fantomele mele ma seaca de toata forta acumulata din poveste de iubire esuate sau inchipuite, nu-mi mai amintesc clar.... Nu ti mai apartin de prea mult timp, baby...

HALF

Imi cantai intr-o limba pe care inca nu o cunosteam, insa pe care as fi recunoscut-o din nenumarate alte limbajuri. Nu-mi mai amintesc exact cuvintele tale, dar sunt sigura ca-mi povesteai despre mine. Mai tii minte cand imi plimbam degetele printre suvitele tale? Nu ti-am spus niciodata, dar incercam sa desenez harta gandurilor noastre. Se ingemanau in urma cu mii de clipe....Conturau chipuri atat de familiare pe atunci. Atat de straine actualmente. Haide! Ce mai astepti? Lasa-ti mainile sa ma caute in aceasta piele care nu mi-a apartinut in nicio clipa. Dezbraca-mi privirea de tine. Orbeste-ma, daca ti-e vrerea! Lasa-ma doar sa respir un alt aer, sa ma pierd in timp si sa te uit....

As vrea sa ma lovesc de tine in clipele in care noapte devine orfana de lumina. Nu am mai zambit de cand ai constientizat ca "noi" nu te defineste si nu te va defini niciodata. Straniu. Am fost doi... in acele clipe tarzii de aprilie cand culorile noastre s-au amestecat pentru a ne crea impresia unui trecut comun. Albastrul meu s-a pierdut in al tau, insa ne-am otravit buzele de tacerea mult prea grea a realitatii. Spunea cineva "the present is a gift". Oare momentele tale nu s-au mulat pe suficientul meu? Ai vrea sa ard pana si ultima amintire cu tine? Sa-ti sparg imaginea si sa-mi tai liniile din mana stanga? Sa-mi trasez o cale diferita de a ta? Esti sigur ca asta e cea mai buna alegere? Sau iarasi te minti? "Am nevoie de afectiune, insa nu de a ta...."\

As vrea sa-ti cioplesc chipul din clipe pe care nu mi le mai aduc aminte. Sa recunosc in palmele tale povestea... noastra. Am fost "noi" in minutele care si-au dat ultima suflare cand am deschis ochii. Nu vreau sa te eliberez din vanatai, piele, ochi, buze....Refuz sa te transform in trecut. Ma obstinez sa-ti deslusesc mirajul linistii. Sa ma abandonez in coltul ...camerei tale... Bratele mi se topesc si mi-e din ce in ce mai frig... ma tem de mine in astfel de ...ganduri.....

Imi soptesti timid ca timpul nu e pierdut, insa am obosit sa eliberez oamenii pe care ii iubesc in el....  Mai gresessc uneori si ma arunc in furtuna sentimentelor pe care tu refuzi sa le recunocti in tine..mine.... noi...

•  Lumina dimineţii e mai puţin plăcută
  Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.
  Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi
  Am fi mai puţin departe unul de celălalt
  Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.
  Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic
  De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.
  Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,
  Nu am fi sângerat atât de tare
  Încât să rănim şi cerul.
  Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când
  Ai refuzat să-mi mai privesti lumina.
  Poate dacă ne-am urî mai puţin
  Soarele nu ar mai sângera, iar nori şi-ar spune "adio".
  Sunetele chitării nu mai cânta la fel
  De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.
  Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,
  Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru
  Fragil de ireal.
  Liniile din mâinile noastre s-au şters
  De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.
  Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,
  În bătaia clipei de acum ti-aş fi desenat pentru a mia oară,
  Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...
  Marea nu mai este la fel de amară
  De când ziua nu mai începe în doi,
  Ci fiecare în singurătatea lui...
  Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor
  Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....
  Adu-mi aminte....
•  

Mi-ai alergat prin vene.... si m-ai pierdut.....

Rien de rien

Une chanson de Edith Piaf disait "Non, rien de rien, non je ne regrette rien,/ Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal./ Non, rien de rien, non je ne regrette rien./ C’est payé, balayé, oublié, je me fous de passé." Peut-etre tout passe avec un but quelconque. Mais quel pourrait etre celui de cet instant? De ce fait, je ne regrette rien.... toute caresse, tout baiser, toute embrasseque j'ai laisse aller vers toi... tout a ete franc, sans attendre quelque chose en echange. Toutefois tu n'as pas voulu comprendre que je suis proche de toi dans chaque moment que tu aurais besoin d'affection. Peut-etre j'ai cru que tu as percu le son du silence. Je me rappelle la premiere nuit : j'avais peur de te regarder...ton beaute etait si irréelle ....je cragnais de ne pas m'imaginer tes yeux, ta bouche, tes joues,tes cheveux... notamment ton sourire me laisse sans souffle....Je vais languir tes mots, tes bras tout autour de moi, l'entier qu'on formait des fois.... Donne-moi un seul regard pourque je puisse te tuer de moi-meme. Je crois que c'est impossible. Je ne regrette rien... rien de rien 

Isi legana faldurile rochiei absent ca si cum nu se mai afla nimeni in apropierea ei. Nu stia ca era urmarita de o privire blanda.Dansa pe o melodie calma care ii amintea de copilaria pierduta in trecut. Necunoscutul continua sa o priveasca in tacere si incerca sa-i citeasca gandurile. Insa ii era imposibil sa le ghiceasca. Mintea ei era mult prea ascunsa in clapele pianului care se loveau de lumea pe care isi dorea cu ardoare sa o invadeze. Isi plimba timid genele.... Respira si trezeste-te din reverie!

Ruga

Imi soptesti amar ca nu te mai recunosti. Chipul din oglinda te priveste cu tristete si la randul lui e incapabil sa ghiceasca trasaturile care se reflecta in sine. Hai, indrazneste! Asa-i ca nu gresesc cand ti spun ca nu mai ai nicio sansa sa te regasesti? Dar te-ai pierdut? Sau iti place sa crezi ca drumul tau a fost sters de pe harta gandurilor oamenilor de lut? Hai, indrazneste! Nu te distanta de tine! Lasa-ti inima sa invete limbajul tacerii ..Fii mut! Renunta la povesti! Ucide-te din trecutul meu si construieste-ti un viitor in care numai tu sa contezi. Restul... sa-si topeasca mainile de lut in obstinatia ta de a trai cu adevarat. Hai, indrazneste!E singura cale pe care o mai ai.Nu te mai ascunde de mine! Lasa-mi privirea sa-ti retraseze ceea ce inca nu stii. Indrazneste sa fii TU! Vreau sa-ti satisfac demonii din trecutul pe care tu il negi. Lasa-ma sa te recunosc. Sa te cunosc. Sa te regasesc. Sa nu te uit...Iubeste-ma in maniera in care te urasc. Si daca nu e de ajuns..... indrazneste si smulge-mi mainile, picioarele, taie-mi inima in mii de farame si lasa-mi sangele sa-ti picteze o viata in... absenta mea...

The bitter sweet taste...

Astazi implinesc trei luni de Bucuresti. Nu stiu unde s-au pierdut aceste mii de ore. Imi amintesc doar un peron, o imbratisare din care ma obstinam sa nu rup. Mi-ai zambit ca si cum urma sa nu ne mai vedem niciodata. Adevarul e ca nici azi nu am nici cea mai vaga ideea de ce ti-am permis sa-mi detii fiecare centimetru al pielii. Dar asta e o cu totul alta poveste. Spuneam mai sus ca am implinit trei luni de cand m-am...."capitalizat". Un om drag ma ameninta ca va profita de atitudinea mea de acum pentru ca Bucurestiul inca nu m-a ra(ta)cit. In aceasta perioada am fost fericita, m-am indragostit, am iubit si cred ca am fost si iubita, am cazut, m-am ridicat, iarasi am cazut impiedicandu-ma de oameni din trecutul si prezentul meu... Sunt mii de cuvinte pe care as vrea sa le scriu aici, insa...... melodia va exprima mai multe decat careva litere ingramadite intr-un html prost inteles.