Ruga

Imi soptesti amar ca nu te mai recunosti. Chipul din oglinda te priveste cu tristete si la randul lui e incapabil sa ghiceasca trasaturile care se reflecta in sine. Hai, indrazneste! Asa-i ca nu gresesc cand ti spun ca nu mai ai nicio sansa sa te regasesti? Dar te-ai pierdut? Sau iti place sa crezi ca drumul tau a fost sters de pe harta gandurilor oamenilor de lut? Hai, indrazneste! Nu te distanta de tine! Lasa-ti inima sa invete limbajul tacerii ..Fii mut! Renunta la povesti! Ucide-te din trecutul meu si construieste-ti un viitor in care numai tu sa contezi. Restul... sa-si topeasca mainile de lut in obstinatia ta de a trai cu adevarat. Hai, indrazneste!E singura cale pe care o mai ai.Nu te mai ascunde de mine! Lasa-mi privirea sa-ti retraseze ceea ce inca nu stii. Indrazneste sa fii TU! Vreau sa-ti satisfac demonii din trecutul pe care tu il negi. Lasa-ma sa te recunosc. Sa te cunosc. Sa te regasesc. Sa nu te uit...Iubeste-ma in maniera in care te urasc. Si daca nu e de ajuns..... indrazneste si smulge-mi mainile, picioarele, taie-mi inima in mii de farame si lasa-mi sangele sa-ti picteze o viata in... absenta mea...