Pages

11 September 2011

Îmi strivesc inima zi de zi, intre doi plămâni
care nu-și cunosc povestea.
în ore la care ficatul și pancreasul stau la taifas,
ea încearcă sa evadeze dintre cei doi
rivali care ii străpung picioarele si-i retează
cate un deget pe măsura ce se luminează de marți.
Îmi scrijelesc pe antebraț o harta pe care nici măcar
TU nu o vei descifra.
Ar trebui sa devii umbra,
sa te dezgolești, puțin cate puțin, de mine
să-ți cojești bucăți de carne de pe membre,
să-ți tai mâinile și să-ți amintești ca astfel ai ales :
sfârșitul nu e prea departe.

1 comment:

Александра said...

Cum am spus eu intr-un timp "Feels like the end" si chiar simteam asta. A doua zi era deja sfarsitul.
Dar nu vreau sa te descurajez, poate va fi bine.