Remembering that state of mind: Unde se pierde timpul? Ratacesc in el si incerc sa redesenez clipe care mi-au apartinut. Sau am crezut sunt ale mele. Ale tale, niciodata ale noastre. Oare de ce egoismul ne defineste cu fiecare zi pe care o lasam sa plece? As vrea sa ma dezbrac de egoism intr-o noapte de noiembrie. In orele pe care niciunul dintre noi nu le recunoaste, in care... Et je tente de.... Astazi... Unchain my heart, slowly... let me go, little by little. Not too fast, not too slow. Because I'm the only one who knows and you're the only one pretending not knowing.

Cand iubesti in tacere inveti limbajul sentimentului mut. Te cauti de resurse pentru a nu te expune. Pentru a nu te da de gol in fata celuilalt. Se spune ca dragostea adevarata se petrece abia cand nu te mai iubesti pe tine insuti in celalalt. Pentru ca el/ea nu-ti cunoaste limba. Sau poate nu are suficienta maturitate in vene pentru a primi. Cand iubesti in tacere iti cosi buzele. Gura iti sangereaza, dar taci. Nu scoti niciun cuvant de dragul persoanei respective. Dar stai! Iubirea adevarata nu doare. Iubirea adevarata bucura, desi nu e reciproca. Poate asta-i farmecul: sa iubesti pe tacute pana te dai de gol...