Dintotdeauna mi-a lipsit ordinea. Atat fizica, cat si spirituala. Am crezut ca daca ma apropii de oameni care au nevoie sa fie salvati, ma voi scapa si pe mine de demoni. Numai ca de acele plasmuiri ale mintiilor noastre, ne salvam noi insine. Suntem singurii raspunzatori pentru faptele noastre. Noi avem puterea de ne opri din suferinta. Canalizandu-ne spre lucruri pozitive : un rasarit sau un apus in fata apei, o adiere pe iarba. Imi place sa privesc cerul dimineata cand ma trezesc. Este un confort mai mult vizual, dar care reuseste sa ma linisteasca, sa ma pregateasca pentru ziua care va urma.
In fond, stresul se naste din neputinta noastra de a astupa sursele care ne genereaza starea de fapt. Am cunoscut demult un om care credea in adevar. Incerca sa-mi creeze si mie acest crez. Poate am inteles eu gresit notiunea. Absolutul nu exista. Doar abtinerea noastra de la anumite lucruri. Mi-ar fi placut sa fiu ca el. Mi-ar fi placut sa cred in ceva pana in toti porii. Doar ca am ales sa cred in mai multe notiuni despre care am citit in carti si pe care le-am visat in timp ce priveam apusuri pe malul Dunarii.
Sunt intrebata des de ce sunt atat de autocritica. Raspunsul este relativ simplu: daca nu asfi atat de aspra cu mine, as incepe sa cred iar, sa visez, sa exagerez. Artista? Poate ma pricepeam la cuvinte. Am incercat sa nu mai fiu diferita. In postul de mai jos, povesteam ca imi este dor de mine, de ea.... Dar ea nu se alinia la cerintele din jur.
Am omis sa respect regulile, sa nu fiu ca toti ceilalti : inchisi in ei insisi, urmariti de zambete fade, atat de incatusati de regulamente proprii si sociale.
Deunazi, am fost intrebata daca am un set de principii in care cred.
1. In fiecare om exista ceva bun, o sursa de sensibilitate pe care daca si-o dezvolta va reusi sa inteleaga mai bine ceea ce se intampla in jur si in interiorul lui.
2. Atat timp cat joci corect, n-ai de ce sa-ti faci griji. Cand ai inceput sa trisezi, cu siguranta vei scapa fraiele.
3. Nu exista dragoste, doar nevoia fiecaruia de a se simti protejat si de a-si satiface anumite nevoi, fizice sau spirituale.
4. Jocurile dau savoare vanatorii, insa foarte usor te poti transforma din vanator in prada si viceversa.
5. Daca te joci si devii ceea ce nu vrei, cum mai poti spune ca joci corect?
In realitate, nu mai cred in nimic. In instinctul meu, poate. Dar...............
