Pages

21 September 2012

Poveste de septembrie

Ploaie de inceput de toamna. Noapte de septembrie in care luminile se sting. desi aparent ard neincetat. Te privesc timida si ma opresc din fuga. Inca nu stiu daca se intampla din cauza necunoscutului dintre noi sau pentru ca ne-am adus aminte de clipele din alte timpuri. Desi nu vorbesc despre un trecut comun, la un moment dat ai facut parte din el. Picaturile cad in continuare si ma incapatanez sa nu let go to this instant. Stranii sentimente ma incearca si nu reusesc sa-mi explic de ce. 
Adevarul?  Simt la o intensitate diferita totul in prezent. Nu mai tremur ca si cum nu ai fi un simplu om. Nici macar acel om nu esti. N-ai fost niciodata. M-am obstinat sa te creez din plasmuirea mea. De-ai fi iesit perfect. Daca... doar daca. 
Ploaie la inceput de septembrie. Sa uitam de noi si sa ne amestecam cu picaturile. 
"Haide in hora... este atat de usor. Intinde-mi mana si lasa-te cuprins de mine. Nu vei regreta..."


19 September 2012

....

Ochii inchisi. Cateva fasii de lumina invadeaza timid camera din casa in care nu se intampla nimic. Pentru foarte putine minute, iti ascult respiratia si incerc sa mi-o sincronizez si pe a mea. Sa respiram acelasi aer. Sa ne inspiram unul pe celalalt, dar sa nu ne mai eliberam. Pentru a nu ne pierde prea usor. Pentru a pastra aroma de liniste. 
N-am impartit niciodata o ceasca de cafea in putinele dimineti in care ne-am trezit impreuna. Inevitabil, ma intreb cum de ne-am ratacit unul de celalalt. Imi amintesc ca ne intelegeam din priviri in scurtele momente in care ne memoram harta alunitelor. Stiu ca ma imbratisai si cu greu imi dadeai drumul. Traim un Eden...
Palmele stranse. Zambetul pe care am uitat sa-l mai schitez. Pasii ce nu mai cunosc drumul spre tine. Nici macar cel spre noi. 
Imi amintesc ca lumina era mult prea puternica, iar intunericul meu prea patrunzator. N-am vorbit aceeasi limba, desi cuvintele erau aceleasi.  
Nu sunt sigura daca ai fost adevarat sau doar mi s-a parut.... Dar am simtit. Te-am simtit. Si... diminetile cantau o alta poveste pentru mai tarziu. 

14 September 2012

Te privesc in tacere de prea multa vreme. Pielea, mirosul, ochii, liniile fetei. Toate aceste farame de tine nu ma lasa sa mai scot niciun cuvant si ma incapatanez sa mi le intiparesc pentru a nu te uita.  Insa n-as avea cum sa mi te scot din carne. O minciuna ca cea pe care am trait-o cu tine, n-am avut niciodata. Stii? Daca as putea sa o iau de la capat, n-as mai sta pe ganduri. As incepe inca o data insa as proceda diferit....

8 September 2012

Lupta apriga. Dominarea. Privirile mult prea cunoscute. Oare vom reusi vreodata sa nu ne mai mintim? Imi place sa cred ca verdele crud al ploii nu ma mai atinge. Ca am devenit imuna. Mi-e dor de pielea ta mata. Contrastul perfect. Mai ales imi lipseste acel miros pe care il am imprimat in nari de prea multa vreme. Imi sangereaza sufletul cu fiecare clipa care curge in clepsidra. Poate n-am stiut sa-ti arat cu adevarat ce simt. Poate a fost prea mult ca-ntotdeauna. Dar tu ai inteles ceva? Asa ma gandeam si eu....

5 September 2012

Tu...

Ai inceput sa-mi cunosti fasiile de suflet doar privindu-ma prin cuvinte. Litere pe care niciun alt strain nu stie sa le scrie in maniera in care o faci tu. Simtim identic uneori. Ma surprinde limbajul pe care am reusit sa-l inventam in noptile in care altii isi cauta mainile. Te-am atins pentru cateva secunde si am zambit. 
De fapt, imi stergi grimasele cand ma astept mai putin si nu ma mai simt atat de singura. As vrea sa stii ca ai deja totul. Numai ca nu ai constientizat. Iar clipele continua sa curga spre o lume pe care sper ca... nu am pierdut-o.

4 September 2012

"Stiai ca-mi plac diminetile in care il privesc dormind? Chiar daca nu-mi deschid ochii in clipa in care ma trezesc, ii ascult respiratia si incerc sa ma sincronizez cu ea. Inspir distanta aparent mica dintre noi si expir realitatea. Ma incanta mirosul dulceag de sentiment ireal, mainile lui peste umerii mei..."
Avea o sclipire diferita in privire cand imi povestea despre barbatul care a existat doar in lumea ei. Isi daduse seama de putina vreme ca nu-mi va mai putea povesti despre diminetile amare de inceput de vara. Se droga cu imaginea lui, ii imprima pe retina fiecare amanunt al pielii, al chipului, alunitele, zambetul.... Stia ca nu-i va ajunge la inima, insa se obstinase sa-l transforme in perfectiune. 
"Ma simt ca si cum nu ar fi existat. Ca si cum as fi trait intr-un film de duzina, unde actorii nu se incadrau nici la amatori..."