Uneori... te simt aproape. Ca si cum te-ai afla cu adevarat in fata mea. Numai ca... putine sunt persoanele care raman in forma lor fizica in viata mea. Pentru ca asa trebuie. Pentru ca nu a fost sa fie. Pentru ca... merit oameni mai buni. Dar... aceste cuvinte mi le spun in speranta ca nu ma va mai durea. Ce? E un pustiu in partea stanga a pieptului. Un gol...

Am ramas suspendata intr-o suma de clipe perfecte. Timpul dupa tine. Timpul inainte de tine. Timpul meu cu mine. Straniu cum trec secunde, minute, ore, zile, luni, iar tu ramai incrustat in carnea mea. Oricat de mult am incercat sa te ingrop in alte pieli. Sau piei. Care o fi si pluralul corect. Sunt blocata intr-o camera cu tine. Ma aflu acolo de aproape noua luni. 6480 de ore de cand ... cum se scapa de aici?