Pages

31 October 2010

Rw.......

De cele mai multe ori, amintirile despre noi insine se pastreaza intr-un loc nestiut Randurile de mai jos contin un review al trecutului meu :
  • La cateva  luni pronuntam "Buru". Pisicile primeau acest apelativ. Trebuie mentionata si placerea sadica pe care o aveam in a-mi murdari botosii de rotile caruciorului.... a si bufneam ca o soba.
  • In perioada caminului, uram sa raman si sa dorm acolo. Imi amintesc foarte vag ca ma ascundeam sub patura si le pacaleam pe educatoare. Inca de pe-atunci am incercat sa devin cantareata. Am esuat lamentabil...
  •  La gradinita a inceput aventura limbii franceze. Graiul lui Napoleon m-a urmarit 18 ani si continui sa fiu terorizata.
  • Ciclul primar include prima nota 1, la citire in clasa intai. In pofida acestei note, am luat premiul intai. Doar atunci. 
  • In perioada scolii generale am avut parte de cele mai frumoase amintiri. De la primul sarut la 12 ani la prima tigara la aceeasi varsta. Dar si momentele in care am descoperit fardurile si frecventam scoala, machiata mai ceva ca la petrecere. Prietenii legate pe viata. Toate prostiile posibile. Ce dor imi e sa chiulesc... si sa stau cu teama ca ne vor gasi profii prin apropierea scolii. Inca de pe atunci am inceput sa fac experimente cu parul meu. De la blond la mov.. pe toate le-am incercat. 
  • Liceul..... la 15 ani am publicat prima data o poezie intr-un ziar local. La 16 ani am facut debutul intr-o revista literara, iar la 17 am ajuns invitata la un radio timp de patru luni.... Din aceeasi perioada dateaza activitatea mea ca si colaboratoare a ziarului in care am publicat prima data..momentan merg pe noua ani.. insa e mai dificil sa mai public acum..
  • Pe la 16 ani luam primii bani pe cateva articole. Iar in campul muncii am intrat practic la 18 ani. Nu-mi vine sa cred ca sunt sase ani de acum....
  • La 22 de ani m-am indragostit cu adevarat de un chitarist... a ramas o amintire...frumoasa...
  • La 23 de ani am decis sa fac ceva cu adevarat important pentru mine si am plecat de acasa...
  • La 24 de ani..nu stiu...nu i-am implinit inca. Hasta la pista:) 
  • Leapsa preluata de la Blonda mea preferata.
  • Prezent: recitesc aceste randuri si constientizez ca sunt de-abia la inceput si simt ca am trait.....mult..... continui sa fiu bantuita de limba lui Moliere, sa scriu intr-o maniera trista, sa colectionez bile colorate de decor, pietre, melodii ciudate, esarfe si carti.... :) Multumesc, Miruna!

28 October 2010

Just....

Toamna de toamna, respir un alt aer. Pe cel al clipelor care nu se sfarsesc. Recladesc un trecut care nu mi apartine. Prezentul imi creeaza stari contradictorii. Nu ma mai recunosc. Si acest sentiment nu ma incearca pentru ca imaginea din oglinda nu-mi mai apartine. Ci pentru simplul motiv ca am renuntat. La anumiti oameni. La sentimente... la trecut. Si la mine. Respir un aer diferit. Numai ca... noiembrie se apropie. Si-mi va fi dor. Si voi constientiza amar pentru a nu stiu cata oara ca am pierdut. Insa...noiembrie. 

Te uita cum ploua, frunze
Si copacii-si pierd bratele 
In mine. 
Asculta fosnetul rochiei...de vant. 
Se apropie noiembrie....
Si toamna imi fuge din privire. 
Te uita cum ploua, 
Si mi-e dor....

24 October 2010

Nothing left to squander

Dimineti in care bratele nu ni s-au mai intalnit la marginea cestii de cafea. Ganduri mute si o poveste care se obstineaza sa continue. Nu, nu dragul meu, nu ai inteles nimic. To ne honest, si mie imi scapa sensul ultimelor evenimente. Am abandonat noptile de.......cred ca am obosit sa fiu prezenta. Sa te apar de tine insuti. Sa sterg din...trecutul pe care l-am fragmentat. Ecoul cuvintelor tale imi rasuna la nesfarsit in minte : "Ar fi ca o tradare daca te-as atinge" Te-ai trada? 
Dimineti in care nu ne mai privim..... Iti multumesc ca m-ai lasat sa te ucid din mine!

19 October 2010

Just....

15 march 2009 that kind state of mind

"De fiecare data cand ii lasam singuri pe oamenii a caror frumusete si bunatate spirituala au forta de a schimba infernul in care traim, ii pierdem. In clipa in care inchid usa,  imi lipesc umbra de ea si iti amintesc ca dincolo se afla tot ceea ce mi-am dorit vreodata. As vrea sa nu te risipesc, dar simt ca te uit. Cu fiecare minut care se sfarseste, oroce lumina care se stinge in intunericul din mine. Mi-as dori sa nu te sterg, dar timpul nu face decat sa-ti estompeze imaginea. Si doare... incat "se anuleaza orice gand spre tine". Ce nu stii este ca toate gandurile mele se indreaptau spre tine..... Iarta-ma ca te uit.... tu m-ai anulat deja si .... simt ca nu mai am nici oase...nici carne... nimic.... si mi-e dor, dor de tine...."

As vrea sa nu te sfarsesti niciodata din prezentul meu insa am impresia ca te distantezi cu fiecare secunda. La multi ani....rain.....she s forgetting her umbrella day by day...

16 October 2010

5


Ce am facut in ultimii cinci ani?

Nu este un task deloc usor sa descriu intr-o pagina de word realizarile mele din ultimii cinci ani. Am trait atat zile fericite, cat si mai putin demne de amintit. In jurul varstei de 18 ani am reusit, dupa o munca de trei ani intr-o redactie de ziar, sa primesc o legitimatie de colaborator al respectivului cotidian. Am cunoscut iarasi oameni foarte interesanti prin intermediul acestui hobby. De la interviuri cu sportivi la jurnalisti, cantareti, oameni care au avut ceva de spus la momentul respectiv.
            Un alt aspect destul de important petrecut in aceasta perioada il reprezinta scurtul timp pe care l-am impartit cu redactorii dintr-un post de radio local. Atunci mi-am dat seama ca ar fi superb daca, intr-o buna zi ,m-as putea numi redactor muzical. Insa nu doar aceste lucruri merita a fi amintite.
Am crescut din toate punctele de vedere, am invatat sa ascult oamenii, chiar si pe straini, sa-mi gasesc timp pentru cei dragi, dar si pentru mine. Astazi stiu cum se traduce dorul in propriu-mi limbaj, ce inseamna sa muncesti din greu pentru un minut de recunostinta din partea superiorilor, dar mai ales cu ce este echivalenta increderea in sine.
Cinci ani insumeaza 1825 de zile. Momente in care nu am stiut daca fac cele mai bune alegeri din toate punctele de vedere. Insa cea mai importanta decizie din acesti cinci ani, am avut-o in urma cu sapte luni, cand m-am hotarat sa o iau de la capat si sa-mi construiesc o alta viata. Departe de familie, de prieteni, de mine insami. Si am reusit sa imi indeplinesc visul : acela de a fi libera.
Cu toate aceste randuri pe care am incercat sa le umplu cu experientele pe care le-am trait in 1825 de zile, cred ca cel mai mult conteaza omul care sunt astazi.  Unul care creste in fiecare zi.  Care va fi sfarsitul ? Nimeni nu poate sti prea curand. But the show must go on and on…

Jeux d'enfants....

Ce ne sont que des simples paroles
tâchant de toucher ton coeur...
Ce ne sont que des caresses voulant te dominer
sans sourire, sans respirer, sans croire...
"jamais" decrit si bien mon état d'âme....
car je ne pense pas à ce qu'a été, ce qu'est, ce que sera, mais à quoi ne serait jamais entre nous....
Elle parle de "nous".... qui sommes nous?
Je tente de trouver la réponse , mais tout ce que je trouve n'est rien qu'un jeu...
Un jeu d'enfants....

Incoerenta...


Ii strapungea carnea cu o frenezie ciudata. Pielea i-o poseda aproape animalic si nimic nu o oprea. Nici macar gemetele lui : "Stop! You're hurting me!" Se obstinase sa-i provoace trairi noi. Nicio alta femeie sa o stearga din el. Sa nu o uite. Sa-si aminteasca de noaptea in care a renuntat la ratiune si s-a pierdut in ea Si-a lasat simturile sa nu mai reactioneze. Sa ramana inerte. I s-a daruit fara nicio retinere. Ca si cum ar fi fost prima si ultima femeie care ar fi putut sa-l acapareze total. Ore in care s-a lasat angrenat intr-o transa inimaginabila. Ii sfredelea cu toata forta, umerii, scrijelindu-i pe tors, povestea ei sangerie. Stia ca urma sa traiasca ultimele clipe in care-i putea apartine in adevaratul sens al cuvantului. Si continua sa-l lege de trecut, prezent si viitor.... dar stia ca el o va elibera.............

13 October 2010

Nimic

Ma pustieste fiecare privire pe care o sangerezi cand noaptea devine mai amaruie....
Gandurile ti le risipesti, povestindu-mi despre tine, taceri atat de grele si infinite...
Daca nu m-ar durea orice bataie a inimii tale, poate as zambi.
Asa-i ca mi-ai blestemat timpul?
Neant si mai ales....tu.

12 October 2010

Autoportret

Literele aleargă
pe hârtia fără de care eu nu aş mai fi
fără de care rândurile n-ar mai smulge
umbrele de ceară ale asfinţitului.
Scrisoarea de adio a trupu-mi
şi-a împrăştiat în vid trăirile
daţi-mi un suflet!
Întins-am mâini de om singur
spre cerul de toamnă,
într-o clipă când tu ai uitat
să laşi otrava acelui noiembrie,
la rădăcina plânsului Evei.
Umbra acelui martir al munţilor
de piatră se pierde-n zenitul cuprins de alt soare.

6 October 2010

Detalii

Cand lacrimile ti se  obstineaza sa-ti cada, nimic nu le poate opri. E singura clipa in care se pot elibera. De trecutul care nu mai conteaza. De oamenii care au devenit straini. De povestile a caror sfarsit nu ai stiut sa-l materializezi. De....propria ta persoana. Oare unde raman suspendate toate aceste clipe? Oare unde se termina ce incepe in minutul de acum? Se pierd, pur si simplu, in eter? As vrea sa cred ca esti inca aici....insa ma mint... miss you

3 October 2010

In aceste ore mute, gandurile mi s-au oprit in apropierea ta. Mi-am adus aminte pentru cateva secunde, miile de cuvinte pe care ni le-am spus doar privindu-ne. Trupurile ne tipau intr-un limbaj pe care nimeni nu l-ar fi inteles, insa atat de familiar...... Am citit din trecut....Am salvat in acest html povesti, trairi, barbati care m-au uitat mai repede decat m-au cunoscut. Maini, atingeri, nopti de pasiune sau nu, tigari fara filtru, sticle de vin, scrumiere pline de cenusa unor clipe pe care nu cred ca as vrea sa le mai traiesc. Insa ma intreb amar: ce mai ramane din mine, la sfarsit? Unde sunt eu? In ei?

.....

Am putea spune ca existenta noastra nu se rezuma la nimic altceva decat la o cautare continua a intregului din care am facut o data parte, dupa cum bine spunea Platon. Si atunci, de ce, cu fiecare zi, ma simt mai pustie de cuvinte, care ar descrie intr-o maniera sau alta, cautarea mea? Din ce motive, ascunse atat ratiunii cat si inimii, sfredelesc oamenii care ma iubesc, in clipele in care se apropie de mine? De ce le ofer cate o bucata din mine, minut cu minut? Unde se pierd toate fasiile de timp pe care le impartim? Se suprima pur si simplu? Ca si cum am pocni din degete si am goli se sens.. zilele si noptile...si inca ma sufoc... aminteste-mi cum sa respir... pt ca nu mai stiu de ceva vreme...

2 October 2010

Leapa. Another one..


1.Când ai simtit ca părinții tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
....cand am plecat de acasa si acum sunt aproape pe picioarele mele:)
2 Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
cred ca pe o ea, insa...ranile se cicatrizeaza cu timpul.
3. La ce ești cel mai bun, ce știi să faci mai bine decât toți oamenii pe care-i cunoști personal?
la privirea pierduta si expresiva pe care o am deseori.
4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
imaturitatea
5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
hmmm....Nu cred ca mi-as vinde sufletul diavolului pentru bani sau pentru tinerete vesnica.
6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moștenit-o de la părinții tăi?
sinceritatea
7. Când ai simțit că ai arătat cel mai bine din toată viața ta?
8.Care e cel mai prost om pe care-l cunoști?
…. nu am intalnit
9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Picaturile de apa
10. La ce eveniment din viața ta ai fost cel mai emoționat?
cand i-am cuiva anume "Te iubesc"
11. Care ar fi singurul lucru pe care ți-ar plăcea să-l furi (fiind singura șansă de a-l avea)?
o clepsidra anume
12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viața ta?
fac foarte des gafe...:P
13. În fața cui te simți cel mai pierdut, emotionat, blocat?
aromei de liniste...
14. Când ți-a fost cel mai greu să spui adevărul?
de curand...
15. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viața ta?
sa fi fost mai putin pasionala 
16. Cu cine vorbești cel mai des despre sex?
stie el cine:P
17. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
… m-am impiedicat prin casa de pisici si am ajuns la urgente:))
18. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubești?
adevarul...
19. Care a fost jucariă ta preferată în copilărie?
Domnul Maslina
20. Pe cine te bazezi dacă ți se întâmplă o nenorocire?
familie
21. Pe cine simți cel mai tare nevoia să protejezi?
....el...
22. Care e domeniul despre care ai vrea să știi cel mai mult?
sunt multe..nu e unul singur....:)
23. Cine-ți lipseste cel mai tare în acest moment?
....de o persoana careia sigur nu-i lipsesc
24. În ce privință crezi că ești cel mai puțin înțeles?
al alegerilor mele
25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
...liniste
26. Unde te simți cel mai în siguranță?
...senzatia de acasa mi-a conferit-o un singur om....candva demult...
27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ți s-a făcut vreodată?
:)... ca am niste maini frumoase
28. Care e persoana care te face să râzi, să te simți relaxat?
fiecare om drag din viata mea
29. Pentru ce te rogi cel mai des?
pentru cei dragi
30. Cine te-a influentat cel mai mult până acum?
Angela
31. Care a fost primul tau vis împlinit?
Sa-l cunosc pe idolul meu in materie de presa...
32. În ce an al vieții tale ai simțit că te-ai schimbat cel mai mult?
2009 :P
33. Ce invenție din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viața ta?
minunatia asta de laptop
34. Care a fost cel mai îndrăznet lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de același sex cu tine?
a kiss...:P

O poate prelua cine doreste

1 October 2010

Poveste despre acasa....

Pentru a nu stiu cata oara Blonda mea preferata  mi-a dat curajul sa scriu. In cateva ore, implinesc sase luni de Bucuresti. Nu sunt nici prima si nici ultima persoana care a ales sa-si traiasca visul, sau cel putin sa creada cu naivitate ca si-l va indeplini , plecand in alte locuri mai promitatoare ca orasul natal. Decizia de a pleca nu a fost una deloc usoara. Am avut de cantarit prietenii, iubiri, familia, acasa, dar si dorinta mea de a fi independenta in adevaratul sens al cuvantului. Nu neg.... am lasat foarte multe relatii de suflet in orasul in care am trait 23 de ani. Am impresia ca le pierd, printre degete, cu fiecare zi pe care o petrec aici. Desi, asa cum spunea si Miruna, "nu în frecvenţa telefoanelor stă o relaţie de suflet (fiindcă nimic nu e obligatoriu pe lumea asta. Un telefon pe zi- cu atât mai puţin. ), însă ea -frecvenţa- este un indice important." Vocea oamenilor dragi este vitala pentru mine. In lipsa unei materializari, telefonul sau messengerul devine substitutul ideal. Insa.... cine te imbratiseaza cand ti-e frig? cine te saruta pe frunte cand te doare pana si carnea de dor? Cine se uita in ochii tai si-ti sopteste in absenta cuvintelor ca esti cel mai important om? Am pornit de la sase luni de capitala si am ajuns la ranile sufletesti.... Voi posta niste poze care vor vorbi mai clar decat mine... cu febra si fervexul in sange. Enjoy!