inceput

Aerul serii era neasteptat de rece cand constientizase ca sfarsitul isi deschidea bratele. Nu indraznea sa-si recunoasca slabiciunea de care daduse dovada in fata acelui barbat. Un om cu nimic mai valoros ca ea, doar prin simplul fapt ca numara mai multe intamplari frumoase ingramadite in palmele cu care obisnuia sa-i atinga umerii. Mai multe fire albe si numeroase femei pe care nu stia sa le iubeasca.

Il privea cu amaraciune, iar expresia chipului lui mat nu-i mai trezea decat un sentiment de pustiu pe care cu greu l-ar fi putut masca daca nu ar fi trebuit sa-i inapoieze o carte despre realitate si un rand de chei. Refuza cu incapatanare sa-si aminteasca momentul decisiv, dar stia ca urma sa intervina ziua in care sa marturiseasca povestea din viziunea ei.

In fond ce ar fi fost mai dificil decat sa se dezbrace de toate straturile de pamant cu care-si netezise pana si cele mai ascunse colturi ale inimii? Poate asumarea finalului pe care o eluda cu hotarare inca din prima zi a sfarsitului. O tacere grea se instalase intre cei doi, insa niciunul dintre ei parea sa nu mai aiba cuvinte pentru celalalt. Doar miscari mecanice ce nu dezvaluiau decat raceala si instrainarea cu care se inconjurasera doar pentru a se apara de consecintele faptelor amandurora. Intelesesera prea tarziu ca pentru a pastra acel univers al lor era nevoie de rabdare si pace, nu de un razboi care urma sa-i extenueze din toate punctele de vedere.

Se pusese pe o ploaie torentiala, iar cei doi necunoscuti se distantara avid, lasand intr-un anumit parc din centrul capitalei o liniste amara si o poveste pentru mai tarziu.