Ssst! Nu folosi sunete, priviri, daramite atingeri. Doar taci! Inclesteaza-ti buzele pentru cateva momente in care permite-mi sa te cunosc. Voi incepe cu linia fetei si o voi trasa timid cat sa-ti sterg din zbuciumul de peste zi. Voi ucide amintirea orelor in care te-ai lasat zdrobit de greutatea cuvintelor strainilor. Nu te obstina sa ma indepartezi asa cum o faci de mii de clipe. Asculta-mi linistea pentru putin timp. E ca-n pasii de dans : mainile ni se cuprind si: unu, doi, unu, doi, unu, doi, unu, doi...... pauza si unu, doi, unu, doi, unu, doi, unu, doi....
Haide, nu este atat de lumesc pe cat pare. Nici macar banal. Invatam pentru a nu stiu cata oara sa ne pierdem unul in celalalt. Firesc. Animalic pe alocuri. Duios...
''Esti o hoinara! Fugi si te intorci cand ti se face foame de piele. Revii in minutele in care nu-mi mai percepi mirosul dulceag de necunoscut. Te ascunzi dupa un suras strengar si-mi spui ca ma..... ma.... nu ma....! Hoinaro! Copilo!"
Ssst!!! Fii orfan de cuvinte, te rog. Asculta-mi respiratia. E cruda si cu urme de vin. Nu-i licoarea care ne fura sufletul noaptea. Nici pe departe. Hai, da-mi mana si pune-o pe sanul stang. Numara-mi bataile. Recunoaste-ma. Te temi, asa-i? Iarasi unu, doi, unu, doi, unu, doi, unu, doi...... pauza si unu, doi, unu, doi, unu, doi, unu, doi....
