Pages

7 March 2017

Uneori te întorci in mine. De fapt, durerea încearcă sa revina acolo. In acele momente, ma ghemuiesc in pat si imi simt organele interne cum fac ping-pong cu ea. Cine ar fi crezut ca ea va disparea? Deunazi, am lasat orasul sa mearga prin interior. Privirea mi-a fugit la cuvantul "lost". Fusese scris cu negru pe un perete de bloc. Caracterele negre si apasate pentru a intelege, fie si pentru cateva clipe, ca m-am ratacit in propria-mi furtuna. Ii povesteam unei prietene ca nu-mi folosesc plamanii la capacitatea lor maxima. Ii simt pe jumatate. Ca si cum aerul intreg n-ar mai incape acolo inauntru.

2 comments:

Bianca Badea said...

Inainte citeam si ziceam doar ce frumos scrii!
Acum citesc si simt cu adevarat ce scrii.

Raluca Stefania said...

Well, Bianca, putem alege sa simtim sau nu, orice emotie. Important e, ca la finalul fiecarei zile, sa ne bucuram de plenitudinea ei. Gand bun si iti multumesc pentru vizita!