Dintotdeauna m-am simtit singura.... Ascult acum cuvintele unei persoane care inseamna atat de mult pentru mine si... mi-a fost dor de aceste sunete.... Sunt un om rau care se lupta cu himere si mai ales cu fantome.... Incerc sa gasesc literele care ar putea sa-mi descrie sentimentele... imi lipseste linistea unei imbratisari sau a unei vorbe bune.... As vrea sa regasesc acele lucruri care ma faceau sa simt... Vreau sa plang.... E prea tarziu pentru mine.... Fiecare-si poarta crucea si singuratatea....
4 comments:
Uneori singuratatea e o binefacere. Ai timp sa te regasesti, sa iti dai seama de valori.
Mintea iti lucreaza limpede si iti e mult mai usor sa faci totul d eunul singur, fiindca nu implici pe nimeni, si oricare ar fi consecintele sunt numai si numai pentru tine.
Nu ca as face o pledoarie a siguratatii, cine vrea sa fie singur?! Nu cred ca isi doresc multi, sau cel putin nu isi doresc decat pe o perioada scurta sa fie singuri. Exceptie doar persoanele neobisnuite (calugari, sarcedoti, etc).
Nu esti un om rau si himerele apar si daca esti bun si daca esti rau, e ceva uman.
Cat depsre imbratisari, daca nu le ai fizic, cauta-le in cuvinte in felul de a te simti intr-un anumit loc, in atingerea naturii, daca mai mult nu se poate. Iti vor da si acestea niste bucurii pana vor trece norii grei.
Nu cunosc aproape de loc povestea ta, asa ca nu imi permit sa comentez mai in profunzime, dar cu siguranta nu e niciodata tarziu pentru nimeni, daca isi doreste sa mearga mai departe.
happy or unhappy ???
esti foarte frumoasa :)
Prea tarziu pentru tine??????????????????????? Niciodata suflete
Post a Comment