......

Ma simt pierduta in absenta privirii tale care imi urmarea bataiile inimii mai repede ca o tornada. Sunt pustie cand constientizez ca tu nu-mi mai luminezi intunericul... oare se stinge chiar acum sau totul nu este decat o aparenta? Stiai ca erai singurul care a reusit sa-mi sculpteze un zambet adevarat? Oare povestile se sfarsesc inainte sa fi inceput sau noi nu am stiu sa ne cream un tinut in care am fi putut sa ne ratacim? Stii sa ucizi uitarea? sau iti aduci aminte cum era sa ne pierdem urma unuia celuilalt in noi insine? E trist ca suntem deserturi pentru alti oameni atat de diferiti cand noi vorbeam un limbaj ciudat pentru ceilalti. Vezi acest punct pe care l-am pus dupa "ceilallti"? dupa ei este un punct destul de mare insa dupa noi nu exista asta... sunt doar puncte de suspensie....

Dragostea si femeia Sagetator.... no shit!

Citesc.... si nu ma regasesc....

Ea nu va spune intotodeauna ceea ce vrei sa auzi. De cele mai multe ori remarcile ei spuse pe sleau si intrebarile stinjenitoare iti vor increti parul. Dar din cind in cind, va spune cite ceva atit de deosebit si splendid incit iti va veni sa cinti de fericire.

Tocmai ti-ai adunat curajul ca sa-i spui ca o iubesti, dar inainte sa apuci sa deschizi gura, ea te priveste cu ochii ei senini, larg deschisi si te intreaba plina de curiozitate "Cum te simti cind esti atit de scund?

Nu ai complexe, nevroze, ceva?". in timp ce tu inghiti in sec, incercind plin de barbatie sa-ti revii, ea va adauga: "N-ar trebui sa-ti faci probleme din cauza asta. Multi barbati importanti au fost scunzi. Ca Napoleon. Sau Hitler".

Asta e ca si cum ti-ar pune sare pe rana. Dar inainte sa apuci sa te ridici si sa pleci, gindindu-te ca femeia asta merita cu virf si indesat o asemenea grosolanie, ea va murmura visatoare: "Nu pot sa sufar barbatii ca niste prajini. Tu esti perfect. Am observat cind veneam impreuna incoace ca ne potrivim perfect impreuna".

Asaza-te la loc. Vei ramine. Pentru mult timp. O fata din Sagetator, prietenoasa si onesta, tocmai ti s-a lipit de suflet cu farmecul ei unic, ciudat. intotdeauna va vorbi deschis, pentru ca vede lumea exact asa cum este, desi poarta ochelari cu lentile roz. Trebuie sa recunosti ca acesta e un talent deosebit. Nu oricine poate privi orice situatie cu o logica limpede, rationala pastrindu-si capacitatea fericita de a crede ca lucrurile se vor ameliora sau daca nu, le va accepta asa cum sint.

Femeile din Sagetator sint niste adevarate Shirley Temple. te va durea cind partenera ta iti va spune ca si-ar dori sa cistigi mai multi bani, dar apoi va adauga: "Sigur, oamenii care au prea multi bani devin egoisti. Poate ca avem noroc ca sintem saraci". E adevarat, e un optimism stingaci, dar te vei obisnui cu el.  Fata asta nu te va minti niciodata. Uneori s-ar putea sa iti doresti sa o faca. intreab-o cum isi petrece serile cind nu e cu tine si vei primi un raport detaliat si sincer despre scrisorile pe care i le scrie atragatorului doctor pe care l-a cunoscut vara trecuta in vacanta si despre cite intilniri refuza.

S-ar putea chiar sa-ti povesteasca de insomnia ei si cum sta treaza noaptea intrebindu-se daca nu cumva ceea ce simte pentru tine e doar prietenie si nu iubire. O sa-ti vina sa urli la ea: "Pentru Dumnezeu, mai minte-ma si tu, citeodata! Are si un barbat mindria lui!". Nu tipa prea tare. Ai s-o jignesti si apoi, nici ea nu e tocmai lipsita de temperament. se stie ca femeile din aceasta zodie au uneori crize de furie exploziva.

Probabil ca nativa va locui singura. Aceste femei sint foarte independente si ambele sexe au o ciudata detasare fata de legaturile de familie. Poate pentru ca nativii calatoresc atit de mult incit nu stau acasa suficient timp ca sa-si cunoasca familia. Chiar daca drumurile lor se rezuma la a merge la film sau la prietene, aceste femei sint tot timpul pe picior de plecare, agitate.

La aceasta femeie, ce-i in gusa-i si-n capusa. Stilul ei de a spune pe fata, fara menajamente, ceea ce gindeste duce in mod firesc la perceptii gresite si la multe scandalulri zgomotoase, ca sa nu mai vorbim de sentimente ranite. Dar astea nu ii vor fringe spiritul. intr-o situatie de criza, mindria jupiteriana apare din adincuri si o salveaza, permitindu-i sa trateze inima ei frinta ca si cum ar fi cea mai tare poanta a sezonului.

Poate ca inauntru sufletul ei plinge, dar va para cu atita spirit sclipitor intrebarile prietenilor referitoare la ruptura, incit acestia vor ajunge la concluzia ca din punctul ei de vedere legatura respectiva a fost doar un simplu flirt. Nici unul nu va ghici ca ea uda perna cu lacrimi in fiecare seara, intrebindu-se ce a spus de a distrus totul.

S-ar putea sa fi fost faptul ca i-a spus sa nu urce la ea fiindca "avea de vorbit cu un tip care are probleme", atunci cind iubitul ei a sunat-o din coltul strazii la miezul noptii. De fapt, barbatul respectiv era cumnatul ei, dar cum sagetatorii omit aproape intotdeauna sa mentioneze esentialul, a uitat sa spuna asta. si-apoi, de ce ar fi trebuit sa se justifice? Toti Sagetatorii se umplu de furie indignata atunci cind le e pusa la indoiala integritatea.

Sau o fi fost chestia aia cind el a vrut sa o ia sora si pe sora lui mai mica la film cu ei, iar Sagetatoarea a trintit: "Dumnezeule, sper ca n-o sa stea tot timpul pe capul nostru si cind o sa fim casatoriti!". Poate ca ei ii placea tinara, dar teama jupiteriana de a fi sufocat de rude a provocat izbucnirea nesabuita. Acum ii e dor de surioara la fel de mult ca de iubitul ei, dar e prea tirziu ca sa explice ce a vrut sa spuna. Oricum, n-ar intelege nimeni.

Cu toata inteligenta ei logica, Sagetatoarea nu e niciodata pregatita pentru astfel de impasuri si astfel ajunge deseori intr-un desert al iubirii, fara sa stie unde va aparea urmatoarea idila si de ce. Iar atunci cind apare, nativa se teme sa nu fie ranita si va afisa o detasare exagerata, incapabila sa ia pe cineva in serios, cu atit mai putin pe sine insasi.

Va flirta fara jena, dar nu va avea de gind sa transforme flirtul intr-o legatura stabila sau eterna. Astfel va dobindi reputatia de femeie rece si lipsita de inima. Un semn de foc nu e niciodata asa, dar citi barbati stiu asta? Daca o asemenea stare de lucruri o face sa ramina singura toata viata, aceasta femeie sigur nu va deveni o fata batrina seaca si acrita, plina de resentimente. Tot i se va parea ca viata e amuzanta si se va distra de minune. Va inlocui barbatul cu o groaza de pasiuni si hobbz-uri si se va bucura din plin de fiecare dintre ele.

Am uitat sa ma bucur de oameni si am inceput sa cred ca fericirea din anumite ore se plateste cu saptamani de neliniste. Vreau sa uit... sa te ucid naibii din mine, din zambet, din orizont, din pasii pe care ii pierd in drumul spre mine.  Absenta ta ma face sa urasc si ultima bruma de bunatate din mine. Mi-ai luat tot.... ABSOLUT TOT... imi doresti liniste? Pe naiba, nu o voi mai avea fara tine, niciodata! Nu ma vei mai atinge niciodata ca atunci... si e ceata in jurul meu...

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

• Nu am invatat sa plang


• stiu doar ca tu... mi-ai fost umbra, liniste, noapte, zi, fericire, ura... totul... de ce nu te pot anula?


• I guess I'm too lost in all the things you've lost in me....

Poveste

• Îţi aduci aminte de ziua în care ţi-am sus că eşti frumoasă,


• când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori


• prin arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,


• lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori...


• aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată


• ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări:


• te duceai mereu-nainte înspre o umbră întunecată


• ca o pală rătăcire coborând din alte zări.


• Ah, mi-ai spus atât d esimplu că ţi-i sete de iubire, ne-ascultând decât şoptirea singuraticei păduri,


• îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,


• chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.


• -Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,


• între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura dintrecut,


• te-am lăsatsă-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere


• Pentru mine ca oricărui trecător necunoscut.


• Îţi mai aduci aminte când ţi-am spus că eşti frumoasă


• când, în şoaptele pădurii, poate te-am sărutat,


• ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă,


• Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio îndepărtat.

As vrea sa nu te uit,

dar simt ca am inceput sa-ti risipesc umbra,
asa cum nisipul se pierde in degetele mele de aer.
dar te ucid cu fiecare secunda pe care o uit in ceasurile fara timp
dar te anulez respirand un aer strain….

Multumesc

Aceste rânduri prind viaţă datorită unei persoane care poartă nume de înger. Am cunoscut-o în urmă cu câţiva ani când aveam de o persoană care să-mi îndrume paşii către noi orizonturi. Când am vrut să cred că există şi o parte frumoasă a vieţii dar despre care nu ştiam şi trebuia să găsesc pe cineva care să mi-o arate.
Dar am să încep cu o poveste despre un El care îi vorbeşte Ei despre cei pe jumătate oameni. Atunci: „ Îţi aminteşti că demult mi-ai spus că îngerii visează lângă noi? Nu am vrut să cred. Eram sigură că sunt doar poveşti. Şi totuşi nu erau. Acum nu mai ştiu dacă în fiecare om există în umbra sufletului două aripi mari şi albe. Însă acum am certitudinea că îngerii cad pentru a se ridica şi pentru a zbura cât mai sus.” Prin aceste cuvinte aş vrea să-i mulţumesc pentru zâmbetele pe care mi le-a dăruit în momentele în care aveam cea mare nevoie, pentru că mi-a dat din tăria ei de caracter, pentru că m-a ajutat în clipele în care nu aveam pe nimeni lângă mine. Datorită ei mi-am găsit calea, am învăţat că visele trăiesc chiar dacă noi nu mai avem ce face pentru a le materializa, dar şi că doar noi ne construim viitorul. Aş putea să spun chiar că mi-a fost îngerul păzitor. Îţi mulţumesc mult, Mami!

?

Ma intreb uneori de ce trebuie sa-mi fie dor de oamenii care nu imi apartin. Din ce motiv ma caracterizeaza aceasta afinitate stranie spre persoane la care se gandesc altele? Oare cand imi voi ucide acest sentiment de a poseda.... ce e al altora? Poate intr-o alta viata, sentimentele nu ne vor mai juca feste. Till then, je... pense que c'etait chouette!

.....

• Muta. Ca in prima seara in care te priveam cum ii dadeai glas tacerii mele.


• Muta. Ca in clipa in care m-ai atins pentru prima data.


• Muta. Ca o statuie..... ce ciudat era sa-ti simt caldura cunoscandu-mi fiecare cuta a pielii de piatra.


• Muta. Ca in minutul in care m-ai lasat sa ma pierd in tine...


• Muta. Mai tacuta decat tristetea linistii care ne mai uneste la ore tarzii in noapte....


• Muta si... moarta!

lost....

Ma indrept spre nicaieri cu fiecare zi pe care o sterg din calendar. Te vei intreba ironic daca vorbesc despre calendarul inimii mele sau despre cel care e spanzurat in bucataria fiecaruia dintre noi. Ei bine..... nu mai stiu. Cred ca directia s-a schimbat in momentul in care s-a stricat acel tren blestemat in care tu nici macar nu ai vrut sa urci. Ai ales sa privesti si sa nu spui nimic, nici macar in bataie de joc. Iar calea ferata e mai mult decat drumul spre nowhere....Se spune ca stafiile mor in clipa in care nu iti mai amintesti de ele. Cand le lasi sa-ti dezbrace sufletul si sa-ti arunce tot veninul acumulat inauntru. Stii sa ucizi halucinatii ? Sau sa sufoci umbrele reci care te inconjoara ? Simt ca am pierdut sensul realitatii de cand te-am lasat sa ma otravesti. Am avut impresia ca te vad ieri insa nu a fost mai mult decat o …..aparenta…. iarta-ma inca odata….

Nu îmi spune

• 


• Nu-mi spune  că e toamnă


• că frunzele îşi scriu


• cu trupul ploii, cuvintele de adio,


• că tu eşti un copac


• ce şi-a pierdut umbra


• Nu îmi spune că e toamnă


• şi că literele de lumină


• ale asfinţitului


• se sting...


• că mâinile noastre nu mai


• desenează cu amurg


• povestea toamnei...

Nu-mi spune că tu eşti doar o frunză.

.....

Te priveam si nu stiam daca esti real sau daca te plamadisem din dorinta mea avida de iubire. Din partea ta, a celorlalti, a mea... nu mai am nici cea mai vaga idee... Mi se sting luminile pe masura ce orele se despart de timp.... simt ca te pierd cu fiecare fum de tigara pe care il trag din tigara pe care am impartit-o in noaptea in care.... nu vreau sa te zidesc din amintiri, nu vreau sa te uit, nu ma pot ierta.... oare tu erai cel care mi-ai ucis sunetele in acel intuneric?  oare tu mi-ai sters trecutul? tu m-ai anulat? tu m-ai invatat sa iubesc ? pe tine te iubesc? sau ma urasc pe mine? nu m-ai aratat cum sa te ..... la naiba!

esti MORT!

Singur...

Ma intreb uneori in ce se masoara dorul ….

• In fapte, cuvinte sau priviri ?


• In taceri al caror ecouri nu le auzi nici in cea mai trista ora a noptii din tine.


• Sau macar in uitare al carei limbaj nu l-ai invatat nici pana acum.

Urasc ca trebuie sa te uit, sa-ti sterg de pe carnea mea, sarurile, atingerile, umbra si mai ales linistea care ma infiora si care ma invada ca o lumina…

Mi-e dor….. si nu stiu sa te ucid din trecutul….. Deja devii o stafie, iar cand ma uit in oglinda nu am nici cea mai vaga idee daca vad fantoma din mine, sau te privesc pe tine prin ochii tai….. Frig. Inert. Si mai ales nicio urma de…. Viata in desertul sec din mine….

show_63263f6fe37d49(448, 46);

Talisman - Atat de singur
Asculta mai multe audio Muzica »

Iarasi ganduri....

Nimeni nu a spus ca este simplu sa-ti fie dor, insa nu aveai de unde sa stii cat de mult te va durea sa-ti smulgi din suflet amintirea cuiva. Sa stergi cu buretele imaginea unui om care ti-a fost mai mult decat umbra. Care si-a spus povestea si ti-a creat si tie una asemanatoare cand nu mai cunosteai intelesul unor cuvinte, a unor intamplari si mai ales a unor secvente care inevitabil te-au redefinit ca individ. Nicio persoana nu a avut interesul sa-ti schimbe perceptia asupra lucrurilor care inca nu se petrecusera in realitatea ta.Si te intrebi retoric : "Cat mai este pana voi invata sa spun ca nu imi mai este dor de tine?"
Nimeni nu a afirmat ca este imposibil sa zdrobesti cu fiecare pas pe care il faci, senzatii, trairi mai mult sau mai putin descriptibile in litere, emotii pe care le-ai simtit pentru prima data.

Cuvinte de sfarsit

Am realizat azi-noapte, 19 februarie 2009, pe la 2 dimineata ,ca povestea noastra s-a sfaramat de zidul dintre noi. Era intuneric cand mi-am dat seama ca nu mai am lumina langa mine, nici macar lumanarile parfumate din noaptea in care ne-am cunoscut total. Urasc partea cand trebuie sa deschid ochii si sa intampin dimineata. Din acest motiv, obisnuiesc sa dorm cat mai mult ca sa ma ascund de ea si sa ma mai mint putin. Revenind la secventa sfarsitului, am simtit ca un cutit imi taie liniile din palma geamana stanga. Ca si cum ar fi vrut sa-mi retraseze liniile vietii, sa ma desparta de ale tale. Pe naiba! Ne-am distantat pentru ca ai inceput sa-mi analizezi miscarile, sa-mi masori respiratiile, sa-mi numeri pasii, sa-mi dezbraci gandurile, sa-mi invinetesti cuvintele, sa-mi acoperi ochii si mai ales sa ma anulezi. Nu neg ca mi-a placut sa te las sa faci asta pentru ca as fi ipocrita daca as spune ca nu am nicio vina in toata aceasta piesa mai mult decat proasta. Nu intelege gresit, nu imi pare rau de nimic, am iubit fiecare minut in care m-am pierdut in colturile acelei case atat de calde si primitoare. Nu ti-am spus-o niciodata, dar am adorat acea perdea visinie care ma ascundea de dimineata si care ma lasa sa te AM cat mai mult aproape. Nu te voi uita, in schimb nu cred ca blandetea ta ma va mai invada vreodata. Stii.... am fost acasa cand m-ai imbratisat si cand mi-ai iubit demonii pe care eu ii urasc atat de mult. Prea multe randuri nu am sa mai scriu fiindca nu prea mai am ce sa descriu/spun/marturisesc/minti/ascunde.... iubi... imi vei lipsi mereu..... dar nu cred ca iti va fi dor de mine sau ca ti-a fost vreodata. Adio....

......................................

• Sunt atât de amare minutele în care tu eşti nord
• iar eu sunt sud,
• încât dacă întind mâna spre cer
• nici măcar umbra nu ţi-o ating.
• orele târzii ale nopţii îmi însingurează
• clipele,
• dar ştiu că lumina din spatele ochilor tăi blânzi
• e singura care mă poate trezi.
• salvează-mă şi nu mă uita
• atât de departe şi totuşi
• atât de aproape de …. Tine.

Entry for February 02, 2009

Simt o durere ciudata in maini. Cred ca se transpune din suflet, numai ca nu stiu din ce e compus el. Poate din franturi de atingeri care provoaca o afectiune indescriptibila. Din priviri pe care nu ai vrea sa le uiti pentru nimic in lume. Din cascade de cuvinte pe care ai vrea sa le opresti si sa te pierzi in tacere. In linistea pe care ti-o ofera niste ochi blanzi ca ai tai. Nu-i mai are nimeni si cred ca si tu stii asta, insa nu vrei sa recunosti. Poate ne-am aflat mai departe unul de celalalt chiar atunci cand am fost un intreg, dar nu ne-am mai gandit.... a contat doar ca ne vedeam, ca eram materiali si nu formati din sunete pe care oricum niciunul dintre noi nu le intelegea. Ne placea sa ne pierdem in secvente care nu se vor mai repeta. Pentru ca tu nu vrei, pentru ca eu nu pot.... sa.... nu stiu sa ce. Durerea pe care o am in maini se intensifica pe minut ce scriu aceste ganduri si simt ca nu o pot opri. Nu ma incearca tristetea, nu ma gandesc deloc la ceea ce s-a intamplat pentru ca a fost frumos... mai mult decat sublim. Nu cred ca exista cuvinte care sa descrie trairile dintre noi. Stii de ce? Pentru ca au fost unice. Am fost acasa.... si am vazut realitatea prin ochii tai. M-am ratacit prin ei si am iubit senzatia asta. Mi-am dorit sa o pastrez pentru ca imi crea o stare diferita de binele cu care eram obisnuita. Durerea din maini inca se amplifica, dar e o durere placuta si nu una pe care as vrea sa o inlatur. Desi lacrimile cad si se lovesc de mine, ele nu pot ineca sentimentele.... mi-e cam frig, dar asta nu inseamna ca nu sunt puternica. Sunt.... dar tu nu crezi... Nici unul nu este vinovat de situatia creata.... e doar viata care-ti fura minunile care indraznesc sa dureze mai mult de trei zile. La noi.... la acel ceva al nostru cum il numeai sau inca il mai numesti tu miracolul s-a materializat in nopti superbe in care imbratisarile si atingerile erau complete. Este punct in prezent.... In urma cu ceva ore.... sute de ore.... iti zambeam. In clipa de acum.... IMI LIPSESTI. Dar nu stiu daca iti este dor de mine....

Entry for January 30, 2009

Scrum. Dune de scrum s-au intiparit pe trecutul fiecaruia dintre noi cand usa pe care ai inchis-o si-a stins ecoul.

Scrum. Infinite taceri si-au pierdut cuvintele cand ploaia s-a oprit in drumul tau.

Scrum. Dintii si-au scrasnit sfarsitul sub un alt curcubeu.

Scrum. Cand povestile au spus ultimele litere de adio in cea dintai ora a amurgului.

Scrum. Departe de oameni si de vise, linistea devine mai puternica.

Scrum. Cand nu mai stii nimic de tine.

Scrum. Cand pasii s-au sters de pe nisipul oceanului pe care il cunosteai doar tu.

Scrum. Restul e tacere.

Entry for January 27, 2009

She thought she was the only one to know his real face. Like always, she got all wrong. He was not the one for her and she was not the one for him. Even if she was affraid to see beyond his darken eyes, she made all of her best to tell him the way he made her feel and sense his thoughts. He lied so much about the things they should do together that she forgot to stop when the truth became lie. No way she would accept the pointless aspect of her life : dark=light never. Even though, she tried to explain, he was more then selfish and he said just one word to her : "Go away from my life!" It was the last she would hear for many years from him. And she went out so he could live in peace. But his peace was in fact his chaos and her tourment. Never silence, never simplicity betwenn two souls.

Now a days, they're still far away one each other, but never close. She still senses his thoughts, he does not. Who would think?

Ganduri de sfarsit

Nu as inceta in nicio clipa sa iubesc infinitul gri care se pierde in palmele tale. Cu toate ca m-as rataci in el si o data cu mine nu ar mai ramane nimic. Pentru ca griul e fuziunea dintre alb si negru, iar eu fiind alba si tu gri, te-as mai deschide. Te-as invata ce e lumina.... si te-as lasa sa cunosti zorile. Te-as iubi, orice culoare ai avea... ai fi acelasi.

Iertare

Liniste.Frig.Iar liniste. Iar frig.

• Nu te-ai intrista de n-ai sti sa zambesti
• Nu ai iubi de n-ai sti sa urasti
• N-ai mangaia de n-ai stii sa lovesti
• N-ai plange de n-ai sti sa razi
• N-ai cruta de n-ai sti sa ucizi
• N-ai pedepsi de n-ai sti sa ierti
• N-ai sti sa te ridici din durerea cea grea de n-ai fi puternic
• N-ai exista de n-ai sti c-ai sa mori
• N-ai sti c-ai sa reinvii de n-ai ierta UITAREA.

Liniste.Frig.Iar liniste. Iar frig.

Intrebari....

why ?