Dintotdeauna m-am temut de singuratate. De cea creata de mine. Mi-am construit o lume la care nimeni nu are acces, m-am ascuns de ceilalti sub pretexte patetice si nu am stiut sa apreciez ceea ce mi se oferea. Dintr-o ambitie prosteasca, o obstinatie care nu aducea nimic bun. Simt ca m-am salbaticit si o recunosc intr-o lume vituala in care as vrea sa am puterea sa ma regasesc. Nu suntem formati din biti si pixeli, desi am vrea sa credeam asta. O masinarie nu poate inlocui un OM. Dar in asta ne transformam... tot mai mult... atat de repede.
Aminteste-ti ca paradisul a fost aproape sigur intr-o grota.
No comments:
Post a Comment