Tu si eu. Atat de putine sunt lucrurile care ne leaga. Respiram acelasi aer.
Ne lovim cu o impasibilitate identica unul pe celalalt.Sarutam cu o agresivitate trista buzele pe care ni le credem apropiate. Ucidem cu o frenezie copilaroasa umbrele care incearca sa ne priveasca pasii. Insa stim amandoi ca suntem nu singuri, ci singurii care pot invata sa se priveasca fara sa se raneasca. Liniste... o tacere care ne-a incremenit simturile...
Ne lovim cu o impasibilitate identica unul pe celalalt.Sarutam cu o agresivitate trista buzele pe care ni le credem apropiate. Ucidem cu o frenezie copilaroasa umbrele care incearca sa ne priveasca pasii. Insa stim amandoi ca suntem nu singuri, ci singurii care pot invata sa se priveasca fara sa se raneasca. Liniste... o tacere care ne-a incremenit simturile...
1 comment:
>:D< multumesc Ralu si iarta-ma ca n-am mai dat un semn de viata..mi-e teama si mi e dor sa vorbim...si eu ma gandesc la tine cu drag.te pup si multumesc.. ca simtzi cand am nevoie de-un cuvintzel de-al tau :*>:D<..
Post a Comment