Daca m-ai intreba ce imi lipseste cel mai mult, ti-as arata.... Marea in noiembrie... mult prea putine cuvinte pentru a-ti povesti, doar gandurile imi apartin. Iar daca ai vrea sa stii ce as vrea sa ascult..... just listen....

Amintiri amuzante si sufletesti

Am gasit la Andrei o leapsa care merita sa ajunga la fiecare blogger. Ingrediente? Expunerea catorva fotografii pline de semnificatii si retrairea momentelor respective prin ochii mintii. Este dificil sa cataloghez anumite secvente ca fiind ''cele mai frumoase'' pentru ca fiecare dintre ele a provocat sentimente imposibil de redat prin cuvinte. Mai jos, bucatile mele de distractie :

Leapsa poate ajunge la cine isi doreste si sper ca astfel amintirile amuzante si sufletesti isi vor face simtita prezenta

Uit. Propria-mi poveste. Literele, cuvintele, propozitiile, frazele, fragmentele. De ce am incetat sa scriu? Pentru ca pierd in fata timpului. Nu-mi apartin. As vrea sa ma intorc.... dar nu imi mai amintesc unde.... P.S. Bloggeri galateni adunati-va! confirmarea la Liz

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristeţe. Orice om pe care l-am iubit şi nu-l mai pot iubi înseamnă pentru mine un pas spre moarte. Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri. Voi care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."

Geo Bogza

Je n'ai senti jamais le froid du silence si proche, mais bien c'est vrai... peut-être l'automne n'est pas encore arrivé de la façon que je m'attendais. Je pense à toi, n'oublie pas.

foto

Toamna nu este doar tăcere. Nu este doar sanctuarul tristelor cuvinte îngemănate cu griul cerului. Este şi o stare de spirit, un moment în care ridicăm privirea spre anotimpuri. Spre ceea ce se afla dincolo de noi. Vreau să vă spun povestea toamnei în care mă regăsesc. Trebuia să fi ajuns mai demult. Să fi desluşit mai devreme semnificaţia visului. Un corb plouat cu vânt mă privea insistent.Mi-aş fi dorit să-i fi spus cât însemna toamna pentru mine, dar ceva mă oprise. Un fior cu iz de tristeţe m-a străpund.Am ridicat privirea. O cărare se întindea în faţa mea. Da m-am temut de culoarea ei. Am ezitat. Apoi... mi-am reamintit: "Povestea noastră s-a împletit în visul ploii..." A devenit o certitudine: nu puteam ajunge acolo.Ceva mă reţinea. O umbră împietrită în tristeţe m-a atins. Am rupt tăcerea. Şi nu mai ştiu dacă toamna e tăcere. Calea spre tine e gravată în pietrele gândului, dar calea spre mine...Prăpastia norilor îmi împânzeşte privirea.

Sa-ti povestesc cum am pierdut clipe? Sau mai bine sa te las sa constientizezi singur/a? Intrebari atat de prezente si raspunsuri deduse din.... Stiu ca exista minuni care trec pe langa mine. Captiva in propria-mi intrebare, uit. Umarul pe care am poposit in furtuna, tacerea privirii tale grele, mainile care m-au prins inainte sa cad. Nu iti voi spune cum am lasat minutele sa-mi abandoneze degetele, doar te vei regasi in toamna la fel de mult ca mine. Noiembrie....