· „Libertatea de a-mi susţine opiniile e sinonimă cu un mod de a exista”
În momentul în care Robert Turcescu a venit la Galaţi, am vrut să văd dacă realitatea se pliază pe imaginea lui de la televizor. Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost naturaleţea cu care a acceptat să-mi acorde câteva minute, timp în care mi-a împărtăşit ceva din secretele profesiei sale.
- Care este reţeta unui jurnalist de succes?
- Nu se poate vorbi despre aşa ceva. Nu există secrete în această privinţă. Pentru a deveni un bun ziarist este nevoie de foarte multă muncă şi de multe nopţi nedormite. În ciuda acestor condiţii, satisfacţia pe care am avut-o în peste 11 ani de presă a fost imensă, aşa că a meritat sacrificiul.
- Cum a început această pasiune?
- Ar fi foarte multe de povestit, ţi-ar lua zile întregi să asculţi toată povestea. Libertatea de a-mi susţine opiniile este sinonimă cu un mod de a exista. În principiu, ea a apărut din dragostea de a face ceva pentru cei din jur.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră şansa de a vă exprima... aproape liber gândurile?
- Este o condiţie esenţială pentru a te simţi un om liber, dar şi cel mai important lucru pe care un individ îl poate face pentru el şi, în acelaşi timp, pentru ceilalţi.
- Mai aveţi în ce să credeţi?
- Întotdeauna! Există valori fundamentale al căror reper nu poate fi niciodată distrus şi ele sunt familia, ţara, prietenia şi iubirea.
- Din ce cauză sunteţi atât de trist când scrieţi despre societatea românească?
- Pentru că, din nefericire, trăim într-o lume, nu numai într-o ţară, ci într-o lume în care motivele de a fi solar sunt foarte puţine, dar asta nu înseamnă că textele pe care le scriu nu au o doză de optimism ascunsă dincolo de această relativă tristeţe. Cred că este vorba de o cheie de interpretare aici şi cine priveşte cu mai mare atenţie aceste lucruri poate găsi şi o astfel de interpretare.
- Ce ascunde, în realitate, acel jurnalist incisiv şi nemilos „de pe sticlă”?
- Un om care gândeşte şi care e preocupat de ceea ce se întâmplă în jur.
- Care este menirea unui om de presă?
- Jurnaliştii nu rezolvă problemele, ei încearcă să arate adevărata faţă a acestora. Uneori este posibil ca din textele lor să rezulte şi ceva soluţii, dar nu asta este misiunea lor. Ei descoperă originea evenimentelor şi lasă publicul să tragă concluziile.
- Ce credeţi despre faptul că unii români văd în dumneavoastră Speranţa?
- Este o onoare incredibilă, dar cred că vorbim de lucruri mult prea mari. Ea nu e dată de o persoană sau alta, este oferită de o sumă de indivizi care, trezindu-se, pot schimba lucrurile. Un singur om, nici doi, nici trei, nici o mie nu pot schimba situaţia actuală a României. Speranţa vine din puterea noastră de a ne coagula într-o mişcare în stare într-adevăr să o redeschidă.
- Ce sentimente vă încearcă atunci când aflaţi adevărul?
- El nu există, e o chestiune relativă. Sunt momente în care afli frânturi de realitate, ceea ce este foarte important pentru că, de fapt, el este o sumă de mici adevăruri. Dacă eu descopăr câteva, tu câteva şi cei din jurul nostru alte câteva putem să sperăm că înţelegem lumea în care trăim.
- Ce poate vedea un tânăr de 18 ani în România zilelor noastre?
- Tot ce îşi doreşte. Aici există şi durere, şi speranţă, dar şi foarte multe oportunităţi pe care, din păcate, unii, din ignoranţă sau rea-voinţă, le ratează. Este o ţară în care sunt foarte multe de făcut şi provocarea unui individ este tocmai asta.
Jurnalistul Robert Turcescu este un om ca toţi ceilalţi: îşi acordă în fiecare zi câte o bilă neagră, mai zâmbeşte, de foarte multe ori râde în hohote. S-a spus la un moment dat despre el că este un om cu „O” mare, care găseşte mereu ceva nou de făcut. După cum mărturiseşte el însuşi într-un articol din "Dilema Veche": „Dacă închid ochii mă văd încălecând mânzul zilei de mâine, călărind orele în căutarea unor noi provocări”.
Raluca Mihai
Foto: Victor Cilincă
No comments:
Post a Comment