Ti-am povestit vreodata ca zambesc in clipele in care imi fixezi privirea? Ca si cum ai vrea sa nu-mi lasi nici cea mai mica urma de ...mine. De parca ai vrea sa recunosti in ochii mei, teritoriul tau cucerit, ultima suflare a capitularii mele. Am renuntat de ceva vreme sa incerc sa-ti arat ca uneori, pe strazile tacute ale Madridului, primvara, apar raze de lumina. Insa tu stiai asta deja si ai trait la nesfarsit sentimentul indescriptibil de liniste pe care ti-l poate da acea lumina.  Inca-mi amintesc : ardorea,  lupta pentru victorie. Lupta.  

Ti-am spus in vreun moment din cele pe care le-am impartit ca-mi place sa ma pierd in oameni? Persoane cat mai diferite si cameleonice. Constientizezi ca m-ai trezit la viata? Sangele se intrece prin venele mele, curge,  comunica, atinge, framanta. Se lupta. 

Ti-ai dat seama ca zambesc prosteste? Ca si cum n-am mai trait asa ceva niciodata. Niciodata. Vreodata. Poate. Daca. Cuvant dat. Principii. Cuvinte.....