Necunoscuti care-mi marturisesc emotia pe care o simt cand imi citesc randurile. Persoane pe care le-am iubit din lumea virtuala. Straini de pe strada a caror poveste as vrea s-o aflu. Oameni trasi la indigo in fiecare zi. Existenta mea se invarte in astfel de cercuri. Uneori am impresia ca joc intr-un film prost. Sau poate rolul este exagerat. Insa dintotdeauna viata a batut filmul. In nicio clipa, happy ending-ul nu e real. As vrea sa ma opresc si sa poposesc pentru cateva minute in lumea ta. Intrebarea potrivita ar fi...Despre universul cui vorbesc? Nici asta nu mai stiu. Dar stiu ceva?
Lasand la o parte aberatiile... e inca noiembrie...si mi-e dor de mare..... mult prea dor....
7 comments:
Super pozele:)...avem deseori impresia aceasta de care vorbeai tu in articol si cu toate astea, drumul ni se infatiseaza de Sus chiar daca uneori nu ne dam seama:)...o zi frumoasa:)
Panta asta este periculos de abrupta, chiar daca te imbie...Ai grija!
cine esti, straine?
Doar un strain.Sa merg mai departe sau sa...raman?:)
As vrea sa ramai...insa as vrea sa stiu cine esti...daca esti realmente un strain sau te cunosc personal....
Realmente un strain(deocamdata).
Si mi-ai transmis si mie dorul tau naprasnic. Pozele tale ma dor. Pentru ca mi-e...dor.
Post a Comment