Am toate cuvintele pe care nu le pot rosti. Incerc sa te fac sa le intelegi, insa ma privesti uimit si taci. Stiu sa te ranesc cand te astepti mai putin. Nimic nu este intentionat. Nici macar linistea. Mi-ai invatat harta atat de repede, dar eu nu mai stiu sa mai ajung la mine. Dar la tine? Chiar am ajuns? As vrea sa..... Dar.... Pustie si....
Ma intreb daca visez cu ochii deschisi sau chiar traiesc prin tine de.... mii de clipe. Da.... imi raspunzi la aproape toate intrebarile pe care nu indraznesc sa ti le adresez. Doar atingandu-mi tamplele zvacnind de dor...
Every yesterday is empty.....
1 comment:
cata inspiratie poate da dorul asta...
Post a Comment