Pages

9 December 2010

Obisnuiam sa cred ca distantarea se produce doar la nivel fizic. Acele momente in care atingerile de demult sunt inlocuite de mangaieri straine, iar amprentele care odata iti povesteau clipe, astazi devin...nimic. Praf si pulbere. Crampeie dintr-o viata de care nu esti totalmente convins/a ca ai trait-o.
Indepartarea fizica nu doare atat de tare pe cat simteam la un moment dat. In esenta, oamenii sunt facuti pentru a-i abandona pe ceilalti. Din motive credibile sau nu. Prea putin conteaza. De vreme ce dispar, inseamna ca nu aveau ce cauta de la bun inceput intr-un anumit spatiu sau timp. Cu alte cuvinte, persoanele nepotrivite in locurile nepotrivite. 
Insa cel mai greu se resimt legaturile sufletesti care se rup. Inimi care se intelegeau din priviri. Maini care se regaseau in multime atat de usor. Cuvinte ce nu aveau nevoie sa fie rostite. Mi-e dor de cei/cele cu care am rezonat in trecut. Ne-am pierdut, unii de altii, mult prea repede. 
Distantarea nu se produce doar la nivel fizic. Distantarea e...DEFINITIVA!

1 comment:

o blonda cazuta... pe ganduri said...

Nu toti oamenii apar in viata noastra cu scopul de a si ramane. Unii vin, isi indeplinesc misiunea, iar pe noi ne lasa mai frumosi si mai bogati dupa ce pleaca. Inca o lectie invatata. Nu arunca la gunoi niste clipe frumoase, doar pentru ca nu te mai poti bucura de ele decat in amintiri. Ele nu au nici o vina. Nici tu si nici cei cu care le-ai impartit.
Ar fi pacat sa le anulezi frumusetea doar fiindca vrei sa le pedepsesti ca nu vor mai fi niciodata. Precis vor veni altele...