Aduceri...

In urma cu ceva timp, diminetile mi se pareau cel mai greu de suportat. Stiam ca nu-mi va fi usor sa te sterg de pe umerii mei, insa am crezut pana in ultimul moment ca vei disparea de la sine. In naivitatea mea, imi traduceam nevoia de atentie cu un sentiment foarte puternic fata de tine. Doar ca am confundat idealizarea cu necesitatea unei povesti diferite de cele cotidiene. Si am gresit. M-am afundat in tine si am uitat ce inseamna cu adevarat sa-ti apartii. Traiesti prin fiecare por al meu. Ma recunosti dupa oftari. Vocea mi-o temperezi doar sincronizandu-ti respiratia cu a mea. Imi amintesc ultimele noastre clipe: degetele-mi trasau formele, iar ochii imi strangeau cutele bratelor.
Dar despre ce povestesc eu, de fapt ? Incerc sa nu te pierd desi tu dispari pe masura ce secundele se desprind de timp. Pe langa asta nici nu-ti mai cunosc culoarea palmelor sau forma degetelor..... nici pe a mea....