Am capitulat în tine când m-am așteptat mai puțin. Am devenit captiva unui sentiment pe care nu am crezut in nicio clipa ca-l mai pot avea. Si e atât de bizar. Sa simt ca aparțin deși nu m-ai atins niciodată. Sa știu ca sunt a ta, cu toate ca nu m-ai posedat pana în prezent. Sa ma transform într-o prizoniera doar din cuvinte. Din niște litere pe care doar tu știi sa le aranjezi în asa fel încât sa pui stăpânire pe toată ființa mea. Erai nespus de ireal pana acum câteva luni când încercam sa ma vindec de unele clipe pe care nu le mai voiam in mine. Si te-am lăsat sa intrii in piele, in respirație, in somn, in vise, in nopți, in carne... in... mine pe de-a-ntregul. Si nu-mi vine sa cred ca minunile se mai întâmplă. Dulcea mea irealitate.... Singura, de altfel. Iar trupul meu desenează o harta tăcută spre tine.