Îmi derulez uneori filmul memoriei. Si nu fac acest lucru pentru a retrăi momente sau pentru a revedea anumite persoane care au trecut cândva prin viata mea. O astfel de acțiune se petrece din simplul motiv ca încerc sa-mi aduc aminte de tine, omul pe care l-am iubit cu toată ființa mea. Imi dau seama ca nu am reușit sa te cunosc cu adevărat, cu toate ca mi-am dorit. Mai realizez cu tristețe ca te-am construit din fantezie si nu din realitate, iar tu nu esti deloc omul care am crezut ca ai fi. 

Câteodată dau rewine sentimentelor si conștientizez ca nu mai e decât o bruma din ce a fost o data. Nu pot decât sa respir liniștită ca am scăpat din acel iad. Te-am privit zilele trecute. Ai îmbătrânit. Tenul nu-ți mai e atât de mat pe cat era in ultima noapte pe care am împărțit-o. Nu stiu dacă imi pare rau pentru tine, mai ales ca nu am niciun drept sa te judec. Știu doar ca acolo in tine e întuneric si te doare. Demult, când te durea, ma durea si pe mine. Astăzi nu mai e asa.  

Imi derulez in unele zile filmul trecutului si imi dau seama ca tu esti in prezent. Si da.... te lu.... :)