In ultima vreme, barbatii sau mai bine spus pseudo-barbatii care au avut o influenta mai mult sau mai putin importanta asupra mea, isi cer iertare. Raman socata si imi amintesc cat de apreciabili sau cat de insignifianti au fost pentru mine la momentul specific. Si continui sa ma minunez... cum se poate ca dupa 3-4-5 ani sa te trezesti si sa spui "Imi pare rau! Regret ca te-am facut sa suferi!" My ass, regreti! In nicio clipa, nu am fost mai revoltata ca astazi, cand dupa luni in care prcesele de constiinta au luat locul noptilor in care puteam sa dorm, mi-am dat seama cu scarba vizavi de sexul "tare" (de unde si pana unde acest nume de cod, nu imi pot da seama atat timp cat majoritatea dintre ei fuge cand apare o problema... in special sentimentala, si isi aduce aminte ca ..la naiba, poate mai am o sansa in fata ei....), ca ... nu am de ce sa imi mai fac procese de constiinta. Sanatate si virtute!
P.S. Oamenii pe care i-am vazut in unii dintre voi, mi-au ramas in minte si imaginile lor imi provoaca idei ca cele care sunt pe acest blog, dar pana una alta.... nu eu sunt lupul rau din poveste....Think twice!
2 comments:
imi amintesc si eu ceva de genu cu fostii mei:))
ideea mea e ca roata se intoarce si stiam orice imi spune in momentul despartirii ca o sa.i para rau..nu trecea intradevar 3 ani doar cateva luni ..se intorceau cu coada intre picioare si eu ii primeam cu o privire de vulpe gata de razbunare :)..ahh ce imi place razbunarea!!
iubita...exista un motiv pentru care persoanele din trecutul tau...nu au ajuns sa faca parte din prezentul tau...n-au meritat!!!
Post a Comment