Asteptam in fiecare zi. Un zambet. O palma. Un cuvant. Un gand bun. O imbratisare calda. Un motiv pentru a continua lupta cu cei din jur sau cu noi insine. O poveste care sa ne aminteasca de a noastra sau de ultimele secvente ale filmului pe care l-am vazut cu ceva in timp in urma. La un moment dat, in intuneric sau pe lumina ne trezim. Din instinct sau din obisnuinta cautam mana care ne-a mangaiat pielea mai devreme. O cautam sub perna, sub noi, dar... gol. Si iar incepe asteptarea pe care credeam ca am ucis-o.
Unii dintre noi isi asteapta sfarsitul si se roaga cu ardoare pentru precipitarea lui. Altii musca din viata ca dintr-un mar verde si isi numara pe degete clipele indescriptibile petrecute cu cei dragi. Nu degeaba Paler spunea ca cei dragi iti sunt luati cel mai repede si din acest motiv trebuie sa profitam la maxim de minutele in care ii avem aproape pe oamenii pe care ii iubim. Cand ii pierdem, iarasi incepe asteptarea de care vorbeam mai sus.
Asteptam in fiecare zi. Ce anume... ramane la alegerea fiecaruia. Voi...ce asteptati?
P.S. Astazi Sia pentru ca descrie ceea ce simt...
sia - breathe me
Asculta mai multe audio Muzica
1 comment:
Cunosc mult prea bine starea aceasta...acel gen de asteptare in neant, care nu iti aduce bucurii, decat melancolie si speranta(deseori desarta sau tardiva)...sentimentele nu tin cont de ceea ce se intampla...
Post a Comment